Patriarhul Daniel: „Demnitatea umană este mai importantă decât rangul sau funcția”

În omilia rostită în Duminica a patra După Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a îndemnat pe credincioși să aibă iubire milostivă, smerenie adâncă și credință puternică, asemenea sutașului din textul evanghelic duminical.

Totodată, Preafericirea Sa a prezentat modelul de credință puternică al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, iubitor de popor și patrie, apărător al credinței și mare ctitor de locașuri sfinte.

Patriarhul României a participat în ziua de 2 iulie 2017 la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Reședinței Patriarhale, informează Radio Trinitas.

Patriarhul a concentrat semnificația pericopei evanghelice în cuvintele: Iubirea milostivă și vindecătoare a lui Hristos trezește în păgâni credință puternică.

Vindecarea slugii vine din partea Mântuitorului ca răspuns la bunătatea sutașului, care suferă și se roagă pentru aceasta, a explicat Părintele Patriarh.

Acest sutaș are un comportament deosebit de milos, compătimitor și suferă împreună cu servitorul lui care este bolnav. Compasiunea lui arată că ceea ce contează în viață nu este mărimea rangului sau a funcției, ci demnitatea umană a fiecărei persoane. La această bunătate a sutașului răspunde și Iisus cu bunătate, a adăugat Patriarhul Daniel.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat importanța rugăciunii pentru semeni, pentru cei bolnavi sau aflați în necazuri.

Mântuitorul Iisus Hristos apreciază rugăciunea altora pentru cei bolnavi și faptul că sutașul nu i-a cerut ceva pentru el însuși, în mod egoist, ci pentru un servitor pe care îl putea oricând înlocui cu altul.

Acest episod evanghelic, în care este expusă credința militarului roman, are și un caracter profetic și misionar, a amintit Preafericirea Sa. Iisus Hristos pune un început al misiunii printre păgâni și anticipează convertirea neamurilor la creștinism, prin cuvintele: Mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară (Matei 8:11-12).

Reflectând asupra cuvântului vindecător al Mântuitorului, Patriarhul României a spus că Dumnezeu a lăsat cuvântul pentru a fi folosit în sens pozitiv:

Evanghelia ne îndeamnă să folosim cuvintele spre vindecare, spre întărire, spre consolare, spre promovarea comuniunii, nu spre dezbinare, umilire, sau înjosire.

În a doua parte a predicii, Patriarhul Daniel a evidențiat calitățile spirituale ale Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, cunoscut prin credința, jertfelnicia și evlavia sa.

Preafericirea Sa a amintit de lunga domnie, de numeroasele ctitorii ale voievodului dar și de curajul și evlavia sa care erau cunoscute în toată lumea. Patriarhul a evidențiat renumele domnitorului mușatin, citându-l pe cronicarul polonez Jan Długosz, care îl numea pe Ștefan cel Mare în lucrarea Istoria Poloniei „cel mai de laudă principe creștin al Europei căruia ar trebui să-i fie încredințată conducerea întregii creștinătăți”.

Patriarhul a explicat că victoriile Marelui Voievod se datorau vieții sale spirituale deosebite și sfaturilor duhovnicului său, Sfântul Daniil Sihastrul.

Ștefan cel Mare s-a expus de zeci de ori în stare de jertfă pe câmpul de luptă, încât foarte adesea se afla între viață și moarte dar a scăpat de multe ori în chip minunat prin paza lui Dumnezeu. El avea un duhovnic mare, clarvăzător, pe Sfântul Daniil Sihastrul, cu care se sfătuia și care i-a spus ca atunci când este învins să refacă armata și să reînceapă lupta, să nu cedeze.

Sfântul Ștefan rămâne pentru noi un model de credință puternică, de iubire față de popor și față de patrie, de apărare a credinței creștine și mare ctitor, a concluzionat Preafericirea Sa.

La final, Părintele Patriarh le-a urat celor care poartă numele Ștefan sau Ștefania ani mulți cu sănătate și bucurie.

(Sursa: Basilica.ro)