Cuviosul Mihail Mărturisitorul

Cuviosul Părinte Mihail, purtător de nume îngeresc, a fost preot al lui Dumnezeu şi apărător al sfintelor icoane împotriva împăraţilor iconoclaşti. Troparul acesta arată procesul tainic de îndumnezeire, de la singurătatea cu Dumnezeu la comuniunea jertfelnică şi sfântă cu semenii. Omul căutător de Dumnezeu simte povara deşertăciunii, simte zgomotul absurd al celor lumeşti şi fuge în pustia inimii sale, la liniştea cea dintâi a raiului interior, unde ajunge prin rugăciune. Pustnicul este omul care, fiind singur cu Dumnezeu, este împreună cu toată lumea prin rugăciune, lepădând complexele ei. Rugăciunea devine atmosfera sfântă a eremitului, „respiraţia Duhului Sfânt“ (Sfântul Teofan Zăvorâtul) în ei, care aduce viaţa cea nemuritoare, lumina ultimă a fiinţei. Odată ce „lumina cea negrăită“ se aprofundează în om prin sihăstrie, Duhul Sfânt devine totul în om şi îl cheamă la slujire jertfelnică pentru Biserică. Arhiereul este pustnicul chemat la comuniune, singuraticul care îşi răstigneşte liniştea pe Crucea slujirii. Preoţia sacerdotală este împlinirea preoţiei împărăteşti, Liturghia este pleroma (plinirea) umanităţii, Sfintele Taine ale Bisericii fiind finalitatea tainei sufletului omenesc.

(Sursa: Ziarul Lumina)