Taina Spovedaniei, aspecte practice (II)

Vom mărturisi numai păcatele pe care le-am făcut de la ultima spovedanie, precum şi pe cele pe care nu le-am spus la alte spovedanii, din uitare, ruşine sau neîncredere. Dacă vom ascunde ceva cu bună-ştiinţă, nu se iartă nici păcatele mărturisite. Mărturisirea completă înseamnă, de fapt, să nu ascundem ceva grav, cu bună-ştiinţă;

Nu vom mărturisi păcatele pe care le-am spus la alte spovedanii, dacă nu le-am repetat. Prin aceasta, dovedim încredere în Taina Spovedaniei şi în preot 'ca iconom al tainelor lui Dumnezeu' (I Co. 4, 1);

Unii creştini au obiceiul să vină cu o foaie (sau mai multe) pe care şi-au scris păcatele. Procedeul este bun, dar nu este obligatoriu. Este bun pentru că ne ajută să nu uităm ceva, din cauza emoţiilor sau a oboselii. Pe foaie vom nota însă numai strictul necesar (păcatele mai mari), nu toate mărunţişurile pe care le recomandă unele îndrumare pentru spovedanie, tipărite fără acordul oficial al Bisericii. Aşa-numita 'spovedanie după pravilă', potrivit căreia trebuie să înşirăm liste întregi de păcate, nu este conformă cu practica ortodoxă. Spovedania înseamnă dialog cu preotul, nu citirea unui inventar interminabil de păcate, pierzându-ne în amănunte şi riscând să uităm esenţialul;

Dorind să fim cât mai concişi, nu vom renunţa totuşi să-i adresăm preotului anumite întrebări, dacă ne frământă ceva. Câteva secunde în plus nu cauzează nimănui. Dimpotrivă, ne ajută să plecăm împăcaţi sufleteşte. Astfel, îl vom întreba cel puţin dacă avem voie să ne împărtăşim (în cazul în care preotul, din cauza oboselii, uită să ne spună);

După spovedanie, dacă am primit dezlegare să ne împărtăşim, vom face acasă rugăciunile (canonul) Sfintei Împărtăşanii. De aceea, ne vom spovedi, de obicei, cu cel puţin o zi înainte de a ne împărtăşi, pentru a împlini acest canon de rugăciune (şi alte canoane pe care le va rândui duhovnicul.

Asocierea cea mai potrivită este cu Taina Sfântului Botez. După cum prin baia Botezului se iartă toate păcatele (cel „strămoşesc” la copii, plus toate celelalte la catehumenii adulţi), tot aşa şi prin Spovedanie (numită şi „al doilea Botez”) - dacă este completă şi însoţită de căinţă, împlinirea canonului etc., se dobândeşte curăţie de 'nou-născut', totodată vrednicia necesară pentru a primi Sfânta Împărtăşanie.

Toţi trebuie să ne spovedim, chiar dacă ni se pare că nu am greşit cu nimic. Aşa ne învaţă Sfântul Ioan Evanghelistul: 'Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea' (I In. 1, 8-9).

Suntem întrebaţi adesea: 'Cum este bine să ne spovedim: mai des sau mai rar?' Răspunsul formulat de Învăţătura de Credinţă Ortodoxă ni se pare deosebit de lămuritor şi realist, motiv pentru care îl redăm aici: 'Spovedania nu este legată de termene sau soroace anumite din cursul anului. Fiecare poate alerga la duhovnic ori de câte ori şi oricând simte nevoia de a-şi uşura sufletul de povara păcatelor, sau de a primi mângâierea Harului şi nădejdea iertării. Cu cât ne spovedim mai des, cu atât mai bine. De obicei, însă, spovedania este legată de posturi. De aceea, Porunca a patra a Bisericii ne învaţă să ne mărturisim de patru ori pe an, adică în cele patru posturi…'.

(Cateheză publicată în Ziarul Lumina)