Vinul, materie liturgică

Vinul este una dintre principalele materii liturgice ale Bisericii Ortodoxe, împreună cu pâinea el servind preoţilor la săvârşirea Tainei Euharistiei. Pâinea se preface în Trupul Mântuitorului, iar vinul se preface în Sângele Mântuitorului, fără a-şi schimba însă firea. Pentru necredinţa unora însă, când s-au împărtăşit din Potir, ei au simţit în gură gust de sânge, iar nu gust de vin.

Viţa de vie, chip al tainelor lui Dumnezeu

Sfânta Scriptură aminteşte de vin abia după potop, când dreptul Noe începe să muncească pământul, împreună cu fiii săi, sădind printre altele şi viţa-de-vie. Necunoscând efectul vinului însă, dreptul Noe a băut din acesta şi s-a îmbătat, stând gol în cortul său, după cum citim: "Noe a prins a fi lucrător de pământ şi a sădit vie. Şi a băut vin şi s-a îmbătat şi s-a dezgolit în cortul sau" (Facere 9, 20-21). Dar al lui Dumnezeu făcut omului, vinul ocupă un loc important în viaţa noastră, el fiind mai mult un aliment de bază, decât un lux.

Privind spre dulceaţa strugurilor şi spre vinul obţinut din aceştia, rodul viţei-de-vie a fost văzut încă din vechime drept simbol al fericirii şi al bunăstării materiale. Când iscoadele poporului ales s-au întors din Canaan, acestea au adus cu ele un strugure imens, drept mărturie a bogăţiei locului (Numeri 13, 24). Tot din vechime, stoarcerea strugurilor a fost văzută drept simbol al pătimirilor.

După minunata Întrupare a Mântuitorului, viţa-de-vie a căpătat noi sensuri, ea închipuind acum Împărăţia Cerurilor. Pentru aceasta, Mântuitorul spune: "Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară, ca mlădiţa, şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard" (Ioan 15, 4-6). La rândul său, în cadrul Sfintei Liturghii, episcopul spune: "Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi binecuvântează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta", cuvânt preluat liturgic din cartea Psalmilor (79, 15-16).

Vinul, materie liturgica

Vinul liturgic, adică cel folosit în cultul Bisericii Ortodoxe, trebuie să fie din struguri, curat, fermentat, cu gust şi miros firesc, neoţetit, ca tot ceea ce este vrednic de a fi adus lui Dumnezeu. Vinul trebuie să fie curat (numai din struguri) şi fără nici un adaos (nici zahăr, nici agenţi chimici de limpezire).

În perioada Vechiului Testament, vinul era privit ca un dar al lui Dumnezeu şi ca un aliment de bază, iar nu ca o desfătare rafinată sau ca un lux. Vinul era folosit până şi de cei mai simpli oameni, aproape fiecare având o vie a sa. Vinul era văzut ca o binecuvântare de la Dumnezeu: "Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din belşugul pământului, pâine multă şi vin" (Facere 27, 28). Vinul era folosit şi în cultul de la Templu, însoţind jertfele de dimineaţa şi de seara. Deşi pâinea şi vinul au fost cinstite dintotdeauna ca hrana esenţială a omului, acestea vor fi înălţate mai mult ca oricând în cadrul Cinei celei de Taină.

În vechime, vinul era băut simplu

Deşi în vechime evreii nu foloseau vin în cadrul sărbătorii Paştelui, mai târziu, după întoarcerea din exilul babilonian, vinul nu va mai lipsi de pe mesele acestora. Astfel, în cadrul mesei iudaice de Paşti, capul familiei binecuvintează pâinea şi patru pahare de vin, pe care le împarte mai apoi celor de la masă. Acest vin era unul special, obţinut printr-o metodă aparte, numai din struguri: boabele de struguri erau mai mult presate, decât stoarse, nezdrobirea sâmburilor ducând la un vin de înaltă calitate. Acest vin era unul roşu, vinul alb nefiind prea întâlnit în antichitate.

În vechime, vinul era băut simplu, neamestecat cu nimic, însă din perioada elenistică, acesta a început a fi consumat amestecat cu apa. Există rabini din acea perioada care interziceau consumarea vinului nediluat cu apă.

În cadrul Cinei celei de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale iudaice, săvârşind gesturile tradiţionale specifice capului de familie, adică binecuvântând pâinea şi vinul. El va asemăna pâinea cu Trupul Său şi vinul cu Sângele Său, pe care îl va vărsa pe Cruce, pentru mântuirea lumii. Pentru aceasta, vinul folosit la Cina cea de Taină era acel vin ritualic iudaic, adică: din struguri aleşi, fermentat, roşu, dulce şi amestecat cu apă.

Vin curat, roşu şi dulce, amestecat cu apă

Pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, creştinii au folosit acelaşi vin pe care l-a folosit Mântuitorul la Cina cea de Taină, adică un vin curat, roşu şi dulce, amestecat cu apă. Mai mult, prin culoarea lui, vinul roşu trimite mai clar spre Jertfa Mântuitorului. Începând cu secolul al XIII-lea, în Apus s-a generalizat folosirea vinului alb în cadrul slujbelor, pe când în Răsărit s-a păstrat vinul roşu. Deşi nu există canoane privind culoarea vinului liturgic, Biserica Ortodoxa foloseşte cu precădere vinul roşu.

Vinul se preface în Sângele Mântuitorului

În cadrul Sfintei Liturghii, în timp ce la strană se căntă "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Iţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru", preotul rosteşte rugăciunea specială pentru prefacerea vinului liturgic în Sângele Domnului. În acest moment, vinul se preface în Sângele Mântuitorului fără a-şi schimba firea. Pentru necredinţa unora însă, când s-au împărtăşit din Potir, ei au simţit în gură gust de sânge, iar nu gust de vin.

Mântuitorul Iisus Hristos a folosit vinul la Cina cea de Taina, iar Apostolii şi urmaşii acestora (episcopii şi preoţii) l-au folosit de fiecare dată în cadrul Sfintei Liturghii, urmând porunca Stăpânului, care a spus: "Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea" (Luca 22, 19). Folosind astfel vinul, acesta devine cea mai de cinste materie, împreună cu pâinea curată, care se preface în Trupul Domnului. Vinul serveşte însă drept materie liturgică şi în alte Sfinte Taine şi ierurgii, după cum urmează: la Cununie, la Litie, la sfinţirea unei biserici, la înmormântări şi la parastase.

Teodor Danalache

Sursa: www.crestinortodox.ro