Astăzi este sărbătoarea Aducerii Moaştelor Sf. Atanasie al Alexandriei

Sfântul Atanasie al Alexandriei

Părintele nostru între sfinţi Atanasie al Alexandriei ("Nemuritorul" în greceşte) a fost episcop al Alexandriei şi un mare scriitor de teologie în secolul al patrulea. Este numit de asemenea Atanasie cel Mare (şi, în Biserica coptă, Atanasie Apostolicul). S-a născut în anul 298 şi a murit la 2 mai 373. Pomenirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe data de 18 ianuarie.

Viaţa

S-a născut din părinţi păgâni. Fiind la şcoală, a văzut un grup de creştini la rugăciune şi când le-a cerut sa li se alăture ei au refuzat. De atunci s-a declarat creştin. Patriarhul de atunci, papa Alexandru, a prezis că Atanasie va deţine la un moment dat o funcţie înaltă.

Până la 20 de ani, Atanasie a scris un tratat intitulat "Despre întrupare", susţinând şi explicând că Iisus Hristos s-a născut Dumnezeu şi Om. În jurul anului 319, când Atanasie era diacon, un preot pe nume Arie a început să înveţe că a fost un timp, înainte ca Dumnezeu Tatăl să-l purceadă pe Fiul, în care Fiul nu a existat. Atanasie a răspuns că purcederea Fiului din Tatăl, naşterea sau facerea Cuvântului, a fost o relaţie eternă între ei, nu un eveniment ce a avut loc în timp. Aşa a început lupta creştinismului împotriva ereziei lui Arie.

Atanasie a luptat toată viaţa lui împotriva arianismului. Ca diacon, l-a însoţit pe Alexandru al Alexandriei la primul Sinod din Niceea, în anul 325, unde s-a formulat simbolul credinţei din Niceea şi a fost anatemizat Arie şi adepţii lui. Biserica coptă are o tradiţie potrivit căreia Atanasie a fost principalul autor al simbolului de credinţă de la Niceea şi de aceea a fost numit apărătorul credinţei.

Pe data de 9 mai 328 i-a urmat lui Alexandru ca episcop de Alexandria, devenind cel de-al 20-lea patriarh al bisericii din Alexandria, poziţie pe care a avut-o timp de 45 de ani, din care 16 i-a petrecut în exil. În urma ridicărilor şi căderilor influenţei arianismului, Atanasie a fost alungat din Alexandria cel puţin de cinci ori, fiind readus în scaunul episcopal mai târziu. Din această cauză a fost numit Athanasius contra mundum sau "Atanasie împotriva lumii." În timpul unor exiluri, a stat ceva timp cu Părinţii deşertului, călugări şi pustnici din regiuni îndepărtate din Egipt.

Atanasie este de asemenea prima persoană care a identificat cele 27 de cărţi ale Noului Testament de astăzi; până la scrisoarea sa de Paşte se foloseau diferite liste asemănătoare. Totuşi, lista sa a fost cea modificată de o serie de sinoade şi a devenit o listă universală recunoscută ca fiind canonul Noului Testament.

A scris de asemenea o biografie a lui Antonie cel Mare care mai târziu a fost o sursă inspiraţie pentru monahii creştini din est şi vest. Crezul atanasian îi este atribuit de tradiţie lui, deşi este posibil să nu fie creaţia sa.

Sfântul Atanasie a fost înmormântat în Alexandria, dar trupul său a fost mai târziu transferat în Italia. Papa Shenouda III a readus sfintele sale moaşte în Egipt pe data de 15 mai 1973,[1] după vizita de la Vatican şi întâlnirea cu papa Paul al VI-lea. Astăzi ele sunt păstrate în noua catedrala coptă Sfântul Marcu din Deir El-Anba Rowais, Abbassiya din Cairo, Egipt.

Teologie

Faţă de învăţătura lui Origen, Sfântul Atanasie cel Mare a creat toate premisele pentru victoria deplină a învăţăturii creştine, despre deofiinţimea Fiului cu Tatăl. Sfântul Atanasie cel Mare a pus un accent deosebit pe identitatea de natură dintre Tatăl şi Fiul, folosind expresia „strălucire” şi „chip” al Tatălui. El arată că în această strălucire şi în acest chip este lumina Tatălui şi întreg modelul.

Sfântul Atanasie consideră pe Fiul egal cu Tatăl, una cu El, deofiinţă cu Tatăl, existând din veci cu El, deoarece Tatăl fiind pururea trebuie să fie şi ceea ce este propriu Lui, care este Cuvântul şi Înţelepciunea. Pentru Sfântul Atanasie dacă Fiul nu este din veci cu Tatăl nu există nici TREIMEA din veci, ci asta ar însemna că mai înainte a fost monadă şi s-au făcut trei mai târziu prin adaos. Această contradicţie este descoperită de el la arieni, care făceau din Fiul o fiinţă mărginită şi temporală arătând-l doarca un membru al TREIMII. După arieni Dumnezeu ar trebui să fie mai întâi o monadă sterilă ce a devenit în timp o treime ale căror elemente sunt în parte absolute, în parte create, deoarece Dumnezeu a trimis dumnezeirea sa fiinţei create Fiului şi Duhului Sfânt.

Afirmând deofiinţimea Fiului cu Tatăl, Sfântul Atanasie face distincţia netă între Dumnezeu şi lume asigurând transcendenţa lui Dumnezeu ca treime de persoane faţă de lume: „Treimea nu este făcută, ci este veşnică, iar de n-a fost din veci nu poate fi nici acum”. Pentru a vorbi despre raportul dintre persoană şi natură, Sfântul Atanasie a folosit ca sinonime noţiunea de fiinţă şi ipostas. O astfel de întrebuinţare nu conţine elemente subiective pentru că realităţile pe care el le vizează sunt dincolo de termen. În teologia catolică unii istorici ai dogmelor au arătat că Sfântul Atanasie ar fi confundat cei doi termeni ousia şi ipostas, iar ca revanşă ar fi făcut mai apoi distincţia dinte ousia şi ipostas. Alţii au însă o viziune mai obiectivă cu privire la acest aspect. Walter Castor spune: „pe când Origen nu distingea în mod clar între realitate şi împlinire, Atanasie înfăptuia deja o convertire prudentă şi putea să vorbească de trei ipostasuri în care se păstrează natura unică a lui Dumnezeu. Noutatea concepţiei sale raportată la neoplatonism constă în aceea că el a ocolit ideea de trepte şi nu suborbona, ci coordona cele trei ipostasuri”.

(Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Atanasie_al_Alexandriei)