Despre post şi importanţa lui în viaţa creştinului

Postul creştinesc este înfrânarea, pentru o vreme, de la mâncărurile de dulce – lapte, carne, brânză, ouă şi derivate ale acestora - precum şi de la băuturi, în scopul întăririi puterilor sufleteşti peste înclinările spre rău ale trupului.
Originea postului creştin se află în rai prin porunca dată de Dumnezeu primilor oameni de a nu mânca din pomul  cunoştinţei binelui şi răului( Facere 2, 16-17).
Mântuitorul a postit iar exemplul Său a fost urmat de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Creştinismul a dat postului o importanţă majoră integrându-l vieţii spirituale în războiul nevăzut, în lupta cu puterile întunericului şi cu patimile: «Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post»(Matei17, 21).
Adevăratul post, spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii, constă nu numai în abstinenţa de la mâncare şi băutură căci astfel s-ar numi regim şi nu post, ci şi înfrânarea de la «toate cele lumeşti şi de la toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…».

Sfinţii Părinţi au clasificat postul după mai multe criterii:
         

I. Astfel, după asprimea lui, postul poate fi:
a) Ajunare desăvârşităsau postul negru — atunci când o zi sau mai multe nu mâncăm şi nu bem nimic;
b) Ajunare propriu-zisă sau postul aspru sau uscat — atunci când mâncăm pe înserate, după orele 16:oo — 17:00, mâncăruri uscate şi eventual netrecute prin foc: pâine, fructe, seminţe, nuci, alune, stafide etc.
c)  Postul obişnuit sau comun — atunci când mâncăm de 1, de 2 sau de 3 ori pe zi mâncăruri de verdeţuri, legume şi fructe gătite la foc.
d) Postul uşor  sau dezlegarea — atunci când la anumite sărbători care cad în timpul postului dezlegăm la untdelemn, vin şi peşte aşa cum se precizează în Tipic.
         

II. După lungime, postul poate fi:
a)  de o zi: miercurea şi vinerea; Ziua Înălţării Sf. Cruci (14 septembrie); Ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august); Ajunul Bobotezei (5 ianuarie); «Cei ce vor să prisosească în evlavie sau să facă anumite făgăduinţe sau legăminte faţă de Dumnezeu, pentru felurite pricini, pot să postească şi în alte zile de peste săptămână decât cele orânduite de Biserică. Cea mai potrivită zi este ziua de luni. În nici un caz să nu se postească sâmbăta sau duminica. Postul acesta de bună voie nu are însă valoare decât atunci când păzim şi zilele de post orânduite de Biserică».
b) Postul de mai multe zile: Postul Paştelui sau Postul Mare, Postul Crăciunului sau Postul Naşterii Domnului, Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului.

III. După felul postirii, postul poate fi:
a) trupesc – atunci când postim de bucate, înfrânându-ne de la mâncările de dulce;
b) sufletesc – atunci când pe lângă postul trupesc postim înfrânându-ne de la patimi, păcate, fapte rele. Aşa ne îndeamnă şi Sfânta noastră Biserică: «Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânare a limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul şi bineprimit».
Un post integral sau desăvârşit înseamnă postire trupească şi sufletească. Sfinţii Părinţi vorbesc chiar de un post al celor 5 simţuri: postul ochilor – atunci când ne ferim să privim la lucruri, imagini, înfăţişări păcătoase şi frumuseţile străine ce ne rănesc inima; postul urechilor -  atunci când ne ferim de auzirea vorbelor deşarte; postul gurii – atunci când ne înfrânăm limba de la clevetiri, înjurături, vorbe spurcate, hule şi chiar de la aromele anumitor mâncăruri; postul mâinilor – atunci când ne înfrânăm mâinile de la furt, lăcomie sau atingeri păcătoase.

Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează mintea limpede lepădând alcoolul, şi inima curată, blândă şi smerită

În acest sens Sf. Ioan Gură de Aur spune în A III-a cuvântare către antiohieni: «Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu  numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească  rămânând curate şi de la hrăpire şi de la lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase». Iar Sf. Vasile cel Mare zice: «Dacă toată lumea ar posti n-ar mai fi războaie, nedreptăţi şi desfrânări. Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează mintea limpede lepădând alcoolul, şi inima curată, blândă şi smerită! Iată postul!»

(sursa: www.crestinortodox.ro )