Rugăciuni către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Fecioară Stăpână, Preacurată de Dumnezeu Născătoare,
Doamna mea cea cu totul slăvită,
cea cu totul preabună,
cea mai înaltă decât Cerurile,
cea mai preacurată decât strălucirile,
decât razele, decât sclipirile soarelui,
cea mai cinstită decât heruvimii,
şi, cu neasemănare, mai proslăvită
decât toate oştile cele cereşti,
fala Apostolilor, propovăduirea Mucenicilor,
bucuria Cuvioşilor, strălucirea Pustnicilor,
cădelniţă de aur, sfeşnic de luminii purtător,
năstrapa care ai purtat Mana cea cerească,
adevărata ladă a Legământului,
legea cea preadumnezeiască.
O, Rugule cel cu totul nears,
locul cel desfătat,
toiagul lui Aaron care a odrăslit
Că toiag te-ai arătat cu adevărat,
şi floare ai pe Fiul tău,
Hristos adevăratul Dumnezeul nostru,
Dumnezeul şi Făcătorul meu.
Tu pe Dumnezeu Cuvântul după trup L-ai născut,
mai înainte de naştere fecioară fiind,
şi după naştere Fecioară rămânând.
Prin tine ne-am împăcat cu Fiul tău,
Hristos Dumnezeul nostru.
Tu eşti ajutătoarea păcătoşilor şi a celor fără de ajutor.
Tu eşti liman al celor ce sunt viscoliţi.
Tu eşti mângâierea lumii.
tu eşti sprijinirea sărmanilor şi izbăvirea robiţilor.
Tu eşti întărirea monahilor şi nădejdea mirenilor.
Tu eşti răbdarea văduvelor, sprijinul şi acoperământul lor.
Tu eşti lauda fecioarelor, cununa şi veselia lor.
Doamnă, cinstită Stăpână, împărăteasă Doamnă,
sub aripile tale acoperă-mă pe mine,
păzeşte-mă ca să nu se laude asupra mea satana,
ucigaşul de oameni,
şi să nu se înalţe asupră-mi pângăritul meu vrăjmaş.
Că tu, Preacurată, eşti limanul meu,
ajutătoare şi ocrotitoare,
şi altă scăpare afară de tine nu cunosc, Stăpână.

Rogu-te pe tine, Stăpână, cu multe lacrimi,
pentru păcatele cele multe ce le-am lucrat
să nu mă lepede Fiul tău cel preadulce,
Făcătorul şi Ziditorul meu.
Şi îţi cer ca să faci să vin întru Hristos,
şi să intru în curţile acelea ale sfinţilor,
unde nu sunt lacrimi, nici necazuri,
nici scârbă, nici moarte,
nici muncă, nici strâmtorare,
ci numai bucurie nesfârşită, desfătare a drepţilor,
şi veselie neîncetată, viaţă care nu are sfârşit,
răsfăţare şi bucurie, slavă şi strălucire.

Umple-mi gura de darul îndulcirii tale,
mişcă limba mea şi buzele mele,
spre a te lăuda pe tine cu suflet bucuros
şi cu inima osârdnică,
spre a cânta versurile de laudă îngerească,
aceea pe care Gavriil a strigat-o
către tine, Maică Fecioară.

Învredniceşte-mă pe mine robul tău, Fecioară
să mă izbăvesc de patimi şi de tot păcatul.
Risipeşte-mi tot gândul rău,
care de la diavolul, adeseori, năpădeşte asupră-mi,
ca să prăpăstuiască preaticălosul meu suflet
în tartarul iadului.
Izbăveşte-mă Preasfânta mea din cursele lui.

Dă-mi frică de Dumnezeu, Fecioară,
dragoste şi voire cuviincioasă faţă de Dumnezeu,
viaţă curăţită, dragostea cea către Domnul,
împreună şi către aproapele,
răbdare, smerenie, înfrânare, ajunare,
lacrimi de umilinţă curăţitoare,
aducere aminte de înfricoşate chinuri
şi întoarcerea din răutăţile
pe care le-am făcut eu, ticălosul.
Din voire, precum ştii, Maică Fecioară,
nu îmi este mie nădejdea de mântuire.
Mi-am stricat şi mi-am netrebnicit
sufletul şi trupul meu.
Din vârstă fragedă m-am făcut eu, ticălosul,
vas pângărit, netrebnic, stricat.
Cu totul am urmat lui veliar eu, ticălosul,
cu gândurile şi cu lucrurile
şi cu faptele cele necuvioase.
Până acum, o Fecioară,
cel urâcios mă trage la voile lui.
Vai mie, ticălosului,
mereu mă pândeşte prearăul şi vicleanul,
şi-mi trimite gânduri voitoare şi săvârşitoare de rău,
pe care nu pot să le sufăr.
Obicei rău am deprins, al păcatului,
şi deabia voiesc, cumva, a mă deştepta.
Jurăminte înfricoşate şi făgăduinţe fac eu, ticălosul,
din toată inima, înaintea Fiului şi Dumnezeului tău.
Zic: “Iartă-mi, Stăpâne, păcatele!”
şi mă făgăduiesc să pun început bun,
să nu mai greşesc ţie, de-acum.

O, îndelungă răbdarea Ta,
Dătătorule de viaţă, Hristoase al meu!
O, cum suferă, Stăpână, înduratul Fiul tău,
văzându-mi nebăgarea de seamă
şi jurămintele cele strâmbe,
minciuna cea fără de măsură, pe care o am eu, leneşul!
Că îndată după ce am pus început şi m-am făgăduit,
vai mie, pentru netemerea şi nebăgarea mea de seamă,
iarăşi m-am abătut şi cu cele mai rele
mă întinz eu, întinatul şi mincinosul.
Şi precum câinele, dacă se satură peste măsură, varsă
şi către a sa vărsătură iarăşi se întoarce şi aleargă,
aşa şi eu merg şi mă întorc la cele dinapoi,
nicidecum întru simţire venindu-mi eu, preaticălosul.
Încă şi întru deznâdăjduire
de multe ori velitarul mă aruncă pe mine,
Preasfânta mea,
De aceea, ajută-mi, să nu mă laşi, Stăpână,
Să nu fac bucurie celui rău, Preacurată,
ci răpeşte-mă din mâinile vicleanului, meşter amăgitor.
Rob al Fiului tău fă-mă, Fecioară,
şi iarăşi vas de bună treabă al Preasfântului Duh,
Celui ce te-a umbrit pe tine
în vremile cele mai de pe urmă.
Şi mântuieşte-mă, Prealăudată,
precum voieşti şi precum ştii,
şi dă-mi ca să te slăvesc şi să zic din inimă:
Bucură-te cântarea heruvimilor şi lauda arhanghelilor.
Bucură-te pacea şi bucuria neamului omenesc.
Bucură-te raiule al desfătării.
Bucură-te pomul vieţii.
Bucură-te zidul credincioşilor,
limanul celor ce sunt în primejdie.
Bucură-te chemarea lui Adam.
Bucură-te izbăvirea Evei.
Bucură-te izvorul darului şi al nemuririi,
Bucură-te izvor pecetluit al Sfântului Duh.
Bucură-te biserică preadumnezeiască.
Bucură-te scaunul Domnului.
Bucură-te Curată, care ai zdrobit capul balaurului,
începătorul răutăţii, şi, legat, în adânc l-ai aruncat.
Bucură-te scăparea celor necăjiţi şi împilaţi.
Bucură-te izbăvirea blestemului,
prin care bucurie lumii te-ai arătat,
Fecioară fără prihană, prin naşterea, ta.
Bucură-te Maica lui Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu,
Căruia I se cuvine slava, cinstea, închinăciunea şi lauda,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.