Legământul conjugal

"Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre." (I Corinteni 7, 5)

Capitolul şapte al primei Epistole către Corinteni tratează subiectul căsătoriei, necăsătoriei şi văduviei, Sfântul Pavel încercând să amelioreze problema desfrâului din Corint. Ca şi provincie romană, Corintul era un oraş înfloritor în care excela cultul zeiţei Afrodita, corintenii practicând nestingherit desfrânarea. Vrând să remedieze această problemă, Sfântul Pavel le vorbeşte despre cele două căi ce duc spre mântuire: căsătoria şi monahismul. "Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână" (I Cor. 7, 20).

Practicarea rugăciunii şi a postului în viaţa de căsnicie se dovedeşte a fi esenţială, deoarece omul nu trebuie să uite de Dumnezeu odată ce a devenit un singur trup cu persoana de lângă el. Căci spune Sfântul Ioan Gură de Aur, spre a întări acestea: "Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de seamă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune să devină mai exactă prin înfrânare."

Iată cerinţa necesară pentru practicarea adevăratei rugăciuni! Abţinerea de la păcat curăţeşte sufletul de patimi şi îl pregăteşte pentru starea necesară de rugăciune, pentru bucuria binecuvântată a nepătimirii (Apatheia), ce este posibilă chiar şi în cadrul căsătoriei. Astfel, căsătoria poate fi privită ca un legământ al fidelităţii şi jertfei de sine, asemănător cu cel încheiat de Dumnezeu cu poporul Său Israel şi pecetluit de Fiul Său prin Biserică. Sfatul de a opri datoria conjugală doar pentru un timp de îndeletnicire cu rugăciune şi post conţine un subînţeles mistic. Şi anume acela de a se încerca transformarea pasiunii în nepătimire, a eroticului în eros (iubirea care uneşte cu Dumnezeu).

Fiind cunoscut faptul că oprirea datoriei de către un soţ sau altul poate duce la certuri în căsnicie şi poate fi motivul săvârşirii păcatului de adulter sau preacurvie, Sfântul Pavel îi mai îndeamnă: "Şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana din pricina neînfrânării voastre." Căutând semnificaţia profundă a celor spuse de Sfântul Pavel, părintele John Breck concluzionează: "Scopul final al relaţiei conjugale nu este nici procrearea şi nici împlinirea personală, ci lucrarea reciprocă a soţilor la mântuirea lor."

(Aurelia-Gabriela POPESCU)