Cine moare pentru Hristos, câştigă Raiul

Marcu 8:34-38, 9:1 „Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.  Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui sau cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere”.

A treia Duminică din Postul cel Mare, Duminica Sfintei Cruci

Am ajuns deja la mijlocul Postului - când au trecut cele douăzeci de zile? - şi Biserica noastră evidenţiază Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce, ca să ne închinăm, ca să luăm putere, să ne însufleţim şi să înaintăm pentru restul Postului, ca să ajungem la Răstignirea şi Învierea Domnului nostru.

Unul care merge înăuntrul deşertului vieţii şi al Postului celui mare are nevoie de întărire. Pentru aceasta Sfânta Cruce intră în mijlocul Postului, pentru ca să ne întărim şi să ne odihnim, fiindcă la umbra Crucii s-au odihnit de-a lungul veacurilor şi tâlharii, şi desfrânatele, şi vameşii, şi sfinţii. Pentru aceasta şi Sfânta Evanghelie ne vorbeşte despre Sfânta Cruce.

Iubirea de sine - cel mai mare duşman

Hristosul nostru era într-un pustiu, afară din Israel. Era multă lume şi erau şi ucenicii Lui. Şi acolo (unde şi Petru I-a propus [mai înainte] să nu meargă la răstignire), le-a vorbit despre viaţa cea răstignită şi a spus: „Cine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”.

Cel mai rău duşman este răul nostru, iubirea de sine (filavtie), care este centrul tuturor [relelor] şi ne pricinuieşte o mare pagubă. Hristos însă are de grijă şi ne poartă greutăţile şi necazurile vieţii, ca să lepădăm ce este al nostru, să-L iubim pe Domnul nostru şi pe fratele nostru, să-L urmăm pe Hristos. Acesta a mers la moarte şi moartea Sa ne spune să facem şi noi la fel.

Spiritul de sacrificiu

Şi în continuare, ne vorbeşte din nou Domnul despre spiritul de sacrificiu. „Cine iubeşte sufletul său, aşadar viaţa sa, va pierde. Şi cine îşi pierde sufletul său, viaţa sa, va câştiga cu adevărat sufletul său, fiindcă va dobândi Raiul”. Trecem prin moarte şi prin hotărârea pentru jertfă şi acest lucru este important.

În cele următoare, Hristosul nostru ne spune că sufletul omului este fără de moarte şi valoarea sa este nemăsurată. „Şi dacă câştigă”, spune „întreaga lume şi pierde sufletul său, le pierde pe toate”.

Şi iarăşi, Domnul nostru ne spune ce să alegem în viaţă. Să-L alegem pe Acesta şi să dispreţuim [cele rele] ale lumii. „Cel ce alege lumea şi se leapădă de Mine, la a Doua Venire nu va avea parte de Mine. Nu va fi cu Mine, fiindcă a iubit acest neam desfrânat şi păcătos”. Şi acest neam este păcătos, deoarece a negat iubirea lui Hristos. Şi este păcătos, fiindcă nu a păzit poruncile Lui.

Viitorul lumii şi al nostru aparţine lui Hristos cel Înviat, aparţine Bisericii.

Şi Hristos închide [pericopa], dând o profeţie reală: „Sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere”. Aşadar, [unii] vor vedea căderea Ierusalimului din cauza armatelor lui Titu şi Vespasian. [Vor vedea] şi „extinderea Bisericii Mele, aşadar a Împărăţiei Mele, deasupra pământului şi zdrobirea duşmanilor Mei”. Fiindcă viitorul lumii şi al nostru aparţine lui Hristos cel Înviat, aparţine Bisericii.

Deci, ne interesează dincolo de toate să fim cu Hristos, să fim cu Biserica, să fim în cele bune şi în cele frumoase, fie chiar să ne răstignim - când trebuie - şi să trăim cu Hristos. Atunci, cu adevărat vom trăi în veci alături de El.

Ziua de astăzi a Cinstitei Cruci este importantă şi mare. Să păzim Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce în sufletele noastre şi în existenţa noastră, în ţara şi în locul nostru, şi în întreaga lume. Să luăm şi harul ei în Raiul Dumnezeului nostru.

Ani buni să avem cu toţii şi bucurii multe de la Sfânta Cruce să primim! Post uşor!

[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 74-77, predica: „Opoios pethainei gia to Xristo, kerdizei ton Paradeiso ”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de către noi]