Cuvânt de mângâiere

Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut. Şi după citirea Legii şi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi. Şi, ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători de Dumnezeu, ascultaţi: Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo, şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire. Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel proorocul. Şi de acolo au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin. Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: «Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele». Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei, la tot poporul lui Israel.” (Fapte 13, 13-24)

De câte ori nu dorim şi noi să auzim un „cuvânt de mângâiere”? Găsim în apostolul de astăzi un indiciu referitor la rânduiala Sfintei Liturghii: după citirile din Sfânta Scriptură urmează predica, cuvântul de mângâiere. Dar de ce cuvântul lui Dumnezeu poate aduce mângâiere? De ce pe unii îi mângâie cuvântul din Biserică iar pe alţii îi lasă indiferenţi? Depinde de ce cauţi atunci când păşeşti spre casa Domnului, depinde de gândurile cu care primeşti acel cuvânt. Cuvântul de mângâiere pe care Apostolul Pavel l-a adus în sinagogă a dezvăluit paşii lui Dumnezeu în istoria poporului Israel, paşi pe care nu totdeauna îi auzim, tocmai pentru că ei nu vor să deranjeze, să curme liniştea, sau poate prea multa gălăgie nu mai lasă loc sunetelor discrete. Sfântul Pavel prezintă o istorie a poporului evreu, pe parcursul căreia Dumnezeu i-a hrănit pe evrei, i-a apărat, le-a dăruit, le-a făgăduit şi le-a împlinit, i-a înălţat şi i-a binecuvântat. E o mângâiere să ştii că Domnul a fost alături de părinţii şi strămoşii tăi, aici găseşti puterea şi curajul să cauţi în viaţa ta aceeaşi prezenţă care a însoţit familia ta. Dar cuvântul Bisericii este plin de mângâiere şi pentru că aduce multă speranţă. Nu vom găsi niciodată atât de multă dorinţă de viaţă, atât dispreţ faţă de moarte şi atât de multe încurajări, pe timpul necazurilor, cum găsim în Biserică.

(Ciprian OLINICI, sursa: www.ziarullumina.ro)