Aforisme despre credinţă

La început a existat fiinţa, unică, fără (vreo) a doua entitate; unii spun că la început ar fi existat nefiinţa, unică, fără (vreo) a doua (entitate), şi ca din această nefiinţă s-ar fi născut fiinţă. Dar cum ar fi posibil aşa ceva? Cum s-ar putea naşte fiinţă din nefiinţă. Fiinţă (este aceea care) a existat la început, unică şi fără (vreo) a două entitate. (Chandogya – Upanisad)
A fi puţin credincios înseamnă a nu fi deloc. (chinez)
Allah găseşte o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura. (turc)
Chiar şi găina când bea apă se uită în sus. (turc)
Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghemuit într-un coş, un şoarece, făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cale. Fiţi liniştiţi! Destinul este cauza prosperităţii şi a declinului oamenilor. (Bhartrhari)
În tulburarea ei hulubiţă grăieşte către iubitul ei: “Soţul meu, s-a sfârşit cu noi. Jos stă un vânător cu arc şi săgeată ascuţită în mână; în jurul nostru dă târcoale un şoim”. Aşa şi era. Dar un şarpe muşcă pe vânător şi acesta nimeri cu săgeata şoimul. Amândoi porniră iute spre lăcaşul lui Yama. Ciudat este mersul destinului! (Cukla Bhudeva)
(El este) înţelept, atotcuprinzător, Cel ce există prin sine Însuşi. (Ica-Upanisad)
El este mare, divin, cu neputinţă de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe şi aici aproape (în corp); El sălăşluieşte; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii. (Mundaka-Upaisad)
Cel care cunoaşte pe Brahma suprem… trece dincolo de întristare şi păcat şi liberat de legăturile inimii devine nemuritor. (Mundaka-Upanisad)
Şi fără pază stă cel păzit de soartă; şi cel bine păzit piere, dacă-l loveşte soarta; trăieşte şi cel nenorocit şi părăsit într-o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit. (Pancatantra)
După cum aurul cel galben se cunoaşte în foc, tot aşa credinţa trebuie văzută în vremuri grele. (Ovidius)
Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei. (Seneca)
Cine zice îndoială zice neputinţă. (Balzac)
Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea. (Cervantes)
Minunea este copilul cel mai drag al credinţei. (Goethe)
Gânditorii materialişti au atribuit mecanismului orb evoluţiei mai multe miracole, coincidenţe improbabile şi minuni, decât i-au atribuit vreodată lui Dumnezeu toţi teologii din lume. (Isaac Bashevis Singe)
Credinţele şi hotărârile se macină dacă le cântăreşti mult. (L. Rebreanu)
Închide-ţi o plantă la întuneric şi veţi vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumină. Oare viaţa omenească nu produce şi ea astfel de monstruozităţi în tendinţa sa spre lumină?… (Lucian Blaga)
O minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge şi sparge scoarţa cea mai tare şi mai dură a unui arbore. (Lucian Blaga)
Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau să cred”. (Lucian Blaga)
Privesc cum o plantă se întinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se-ntinde şi el spre-o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?… (Lucian Blaga)
Iisus: fariseii l-au răstignit numai o dată; creştinii de nenumărate ori. (Lucian Blaga)
Pentru cei mai mulţi oameni, „misteriosul” devine „natural”, nu fiindcă parvin să-l înţeleagă, ci fiindcă se obişnuiesc cu el. (Lucian Blaga)
A avea încredere este o dovadă de curaj, a fi credincios este un semn al forţei. (Marie von Ebner-Eschenbach)
Idealul este în sine o realitate în devenire. (N. Titulescu)