Prăznuim, de obicei, fie un eveniment (când se cuvine să ne pătrundem de importanţa lui, să-i înţelegem rostul, să ne dăm seama ce roadă poate aduce credincioşilor), fie o persoană, de pildă Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului, îngerii şi sfinţii (pentru a ne desluşi relaţia dintre acea persoană cu Dumnezeu şi cu omeni­rea, înrâurirea binefăcătoare pe care o poate avea asupra Bisericii lui Dum­nezeu, în special).

Se cuvine să pătrundem în istoricul evenimentului sau al persoanei, să ne apropiem inima de acel eveniment sau de acea persoană, făcându-ni-le ca şi ale noastre.

Altminteri, sărbătoarea nu va fi deplină şi nici plăcută lui Dumnezeu. Sărbătorile trebuie să lucreze asupra vieţii noastre, să ne însufleţească şi să ne încălzească credinţa (cea din inimă) în bunătăţile duhovniceşti viitoare, să cultive pornirile bune, evlavioase.

Dar, de cele mai multe ori, noi le petrecem în păcat, le întâmpinăm cu o nechibzuită necredin­ţă, cu inimă rece, nepregătiţi pentru înţelegerea măreţelor binefaceri pe care ni le-a dat Dumnezeu prin prăznuirea unei persoane sau a unui eveniment.

(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum prăznuim sărbătorile?.

Comentarii