„Dacă vrei să găseşti credinţa curată, în poporul de jos o găseşti...”

(Ioan Gura de Aur)

 

- Într-o zi l-a întrebat un ucenic pe Părinte Cleopa: cum se cuvine să mă comport duhovniceşte între oameni?

Să fii la arătare cu pogorământ şi cu dragoste, iar în ascuns să ai lucrare duhovnicească. Aceasta este taina vieţii noastre! Sau, cum spune la Pateric: "Folosul fratelui este roada ta". Ajutând, miluind, mângâind şi iubind pe aproapele, te mântuieşti pe tine. Rugăciunea mea este să te hrănesc pe tine, să te adap pe tine, să te odihnesc şi folosesc pe tine. Că mai înaltă este dragostea întru rânduiala sa decât rugăciunea. Că rugăciunea este numai una din faptele bune, iar dragostea este legătura desăvârşirii. Dragostea pe toate faptele bune le cuprinde.

- Un călugăr rânduit cu primirea mirenilor la arhondaric l-a întrebat pe bătrânul: Părinte Cleopa, spuneţi-mi cum trebuie să primim pe oaspeţi la mănăstiri?

Oaspeţii vin la noi în numele lui Hristos. De aceea îi primim cu dragoste în mănăstiri, îi odihnim, îi ospătăm şi dezlegăm la vin, pentru că odată cu fratele tău vine şi Hristos la tine. Astfel, prin ei avem pe Hristos între noi. Aici stă toată cheia ospitalităţii noastre creştine şi mănăstireşti.

- Ospitalitatea şi iubirea de aproapele tău au totuşi o măsură? a întrebat acelaşi călugăr.

Mântuitorul spune să iubeşti pe aproapele "ca pe tine însuţi", adică cu măsura, cât te iubeşti pe tine. Iar unii Sfinţi Părinţi spun: "Nici dragostea către aproapele să nu o reverşi către toţi în măsura, ci limitat. Întâi faci milă şi ajuţi pe cei din casa ta, apoi pe cei de un neam cu tine şi la urmă pe cei de alt neam". Aşa este şi cu ospitalitatea în mănăstiri, limitată după caz şi împrejurări. Pentru că a ne arunca în vâltoarea lumii, de multe ori ne aduce pagubă în loc de folos.

- Un părinte duhovnicesc l-a întrebat pe bătrân: Părinte Cleopa, după experienţa pe care o aveţi, unde se găseşte astăzi credinţa mai curată, între credincioşii simpli sau între cei învăţaţi?

Să ascultăm pe Sfântul Ioan Gură de Aur care spune: "Dacă vrei să găseşti credinţa curată, în poporul de jos o găseşti... "Sinceritatea, smerenia şi căinţa lor pentru păcate, asemenea păcătoasei din Evanghelie, o primeşte Dumnezeu ca pe o jertfă. Credinţa mai curată, mai sinceră şi mai devotată că la credincioşii noştri de la ţară nu vei găsi în altă parte. Că, deşi greşesc, ei ştiu mai mult ca alţii să se smerească şi să-şi mărturisească păcatele. Să ascultăm şi pe Sfântul Efrem Sirul, care, în cuvântul pentru vameş şi fariseu, spune printre altele: "Înjugă la două care, dreptatea cu mândria şi păcatul cu smerenia şi vezi care ajunge mai repede la Dumnezeu? "Fariseul a înjugat dreptatea cu mândria, dar n-a ajuns la Dumnezeu. Iar vameşul a înjugat păcatul cu smerenia şi a luat-o înaintea fariseului. Pentru că Dumnezeu "celor mândri le stă împotriva iar celor smeriţi le dă dar" ( Iacob 4, 6; I Petru 5, 5 ). Iar în alt loc: "Fără de Mine nu puteţi face nimic" ( Ioan 15, 5 ).

Este un fariseu lăuntric în inimile noastre, care nu ne lasă să ne smerim. Pe acela de-l vom scoate afară din noi repede ajungem la Dumnezeu. Apoi să nu uităm că Dumnezeu este un Dumnezeu al inimilor! El ştie inima fiecăruia. De aceea, este un mare păcat a judeca pe cineva.

La fel şi Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Dumnezeu nu se slăveşte în cei mulţi, ci în cei puţini; nu în cei tari, ci în cei slabi, dar sinceri şi credincioşi. Altfel s-ar crede că El este neputincios. Ca pe cei ce conduc şi sunt puternici, obicei are satana să-i biruiască cu mândria, cu ura, cu iubirea de argint, cu trufia şi necredinţa".

(www.biserica-org.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pildă creştină.

Comentarii