Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Construită pe un loc stâncos, localitatea se află la o altitudine de 1.500 de metri, în Munţii Qalamoun. Numele localităţii provine dintr-un cuvânt aramaic ce înseamnă "intrare"; numele îi vine de la faptul că este situată la intrarea într-un defileu strâmt. Împreună cu alte două mici orăşele din apropiere, Maaloula se numără printre singurele locuri în care se mai vorbeşte încă dialectul vestic aramaic. Acest dialect, din ce în ce mai rar întâlnit astăzi, este cel vorbit în vremea lui Iisus Hristos.
În Maaloula se află două mari mănăstiri creştine: Mănăstirea Sfinţii Serghie şi Vah, numită "Mar Sarkis", şi Mănăstirea Sfânta Tecla, numită "Mar Taqla". Pe lângă acestea două, se mai găsesc şi multe alte ruine ale vechilor mănăstiri, biserici, morminte şi sanctuare. Pe la aceste locuri sfinţite de paşii celor mult-rugători se perindă mulţi pelerini, atât de creştini cât şi musulmani.
Mănăstirea Sfinţii Serghie şi Vah - Mar Sarkis - a fost construită în secolul al IV-lea, pe ruinele unei vechi templu păgân, având o formă simplă, asemănătoare celor ridicate în cinstea martirilor vremii. Aceasta a fost numită după numele Sfântului Sarkis (Serghie), un soldat roman ce a fost executat pentru credinţa sa creştină. Mănăstirea funcţionează îi în ziua de astăzi, ducând în spate povara anilor de istorie.
Mănăstirea Sfânta Tecla - Maaloula - scurt istoric
Prezenţa în aceste locuri a Sfintei Tecla a dus la convertirea locuitorilor şi la luminarea întunericului necredinţei. Ea a îndemnat la părăsirea idolilor şi la primirea Botezului creştin. Nenumăratele ei minuni s-au răspândit cu repeziciune, iar numele de "mama celor bolnavi" l-a primit într-un timp foarte scurt.
Sfânta Tecla a vieţuit şi a învăţat oamenii ce o căutau dintr-o peşteră a defileului. Tot în acea peşteră a şi adormit în Domnul, puţin mai târziu aici apărând o sfântă mănăstire. Arhitectura locului este simplu şi încărcată de linişte şi duhovnicie.
Mormântul Sfintei Tecla se află în partea superioară a mănăstirii, spre acesta urcându-se pe scări de lemn şi pământ, încă din momentul îngropării acesteia. Mănăstirea are aranjat şi un muzeu ce păstrează numeroase unelte ieşite din uz, din metal sau lut, unele dintre ele datând încă din secolul al XII-lea.
Mănăstirea Sfânta Tecla este o mănăstire greco-ortodoxă. Ansamblul monahal a fost construit pe mai multe nivele de altitudine, la nivelul superior aflându-se o biserică nouă şi modern dotată, cu un frumos dom şi cu o răcoroasă peşteră.
„Mar Taqla” a fost recent restaurată, pelerinii venind către aceasta într-un număr impresionant. În interiorul mănăstirii se păstrează, cu mare evlavie, moaştele Sfintei Tecla, fiica unei prinţese selgiucide şi ucenica Sfântului Pavel.
Mănăstirea dispune şi de locuri de cazare pentru pelerinii ce îi calcă pragul. Clădirile arhondaricului sunt construite în secolul al XIX-lea. Clădirile monahale se află într-o continuă dezvoltare şi într-o permanentă îngrijire.
Sfânta Tecla, viaţa pe scurt
Sfânta Tecla, sărbătorită în calendarul ortodox azi, 24 septembrie, este cea dintâi muceniţă care a pătimit pentru credinţa în Hristos şi a trăit pe vremea Sfântului Apostol Pavel, fiind ucenica Sfântului Apostol Pavel. Ea s-a născut în Iconia şi, la vârsta de 18 ani, a fost logodită cu un tânăr de bun neam, anume Tamir. Printre alte daruri, sfânta avea şi frumuseţe trupească şi adunase multă învăţătură, pentru o tânără de vârsta ei.
Pe la anul 45 după Hristos, când Apostolul Pavel a venit în Iconia, însoţit de Varnava, tânăra Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor a îmbrăţişat noua credinţă; şi, înţelegând, tot de la Pavel, preţul fecioriei, s-a hotărât a-şi trăi viaţa ca fecioară, în slujba Evangheliei Domnului, ca una ce avea de la Dumnezeu şi darul cuvântului, cu o mare adâncime şi putere de convingere.
Aflând părinţii de hotărârea fiicei lor de a-şi trăi viaţa în feciorie şi de a urma lui Pavel, au început să o certe, să o chinuiască, iar, în cele din urmă, să o bată şi să o calce în picioare. Logodnicul ei, de altă parte, neizbutind să schimbe credinţa Sfintei Tecla a mers la dregătorul cetăţii şi i-a cerut să prindă pe Sfântul Pavel şi să-l ţină în temniţă, ca unul ce este creştin şi creştinase pe Tecla.
Fiind în primejdie să fie ea însăşi întemniţată, Tecla şi-a părăsit familia şi părinţii şi a plecat în căutarea Apostolului, îndrumătorul său, care, între timp, fusese izgonit din cetate şi se afla acum în Antiohia Pisidiei. Aici, un tânăr desfrânat, Alexandru cu numele, văzând frumuseţea Teclei, s-a aprins de pofta trupească pentru dânsa şi, cu daruri şi ademeniri, a încercat să o tragă la păcat.
Neizbutind în planul său, înnebunit de patimă şi de ură, ticălosul desfrânat a vorbit la mai marele cetăţii pe Tecla, că este creştină, şi a cerut osândirea ei. Frumoasa fecioară creştină a fost prinsă şi osândită să fie dată la fiare. Deci, văzând poporul că fiarele cu nimic n-o vătămau pe sfântă, a strigat cu mare glas: "Mare este Dumnezeul pe Care-L cinsteşte Tecla!", şi au slobozit pe sfântă.
Propovăduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos şi trăgând pe mulţi la credinţă, s-a dus în patria sa. Iar acolo, petrecând într-un loc pustiu, din Vechea Seleucie - Maaloula, în Siria -, şi făcând multe minuni, şi-a încheiat viaţa aceasta, trăind în pace, în rugăciune şi în pustnicie. Iar toată vremea vieţii sale a fost de nouăzeci de ani.
