Ce se spune în popor despre această zi:

 •  Crucea e arma cea mai puternică a Domnului Hristos şi a omului. Prin cruce s-a sfinţit, s-a blagoslovit pământul; prin crucea ferestrei s-a sfinţit casa, prin cruce se sfinţeşte în fiecare zi omul, făcându-şi semnul ei, şi tot crucea ajută la orice împrejurare.
 •  Când pe om îl apucă o spaimă, scapă numaidecât dacă îşi aduce aminte în ce zi a săptămânii a fost în anul acela Ziua Crucii
 •  Încheierea postului negru de la Cruce până la Cruce.
 •  Începutul toamnei nu e la Sf. Marie, cum zic unii, ci de Ziua Crucii.
 •  De la Ziua Crucii până la Alexii, toate gângăniile stau ascunse ca într-o lacra prin borţi, văgăuni şi alte ascunzişuri.
 •  Merg toate păsările, se călătoresc de la noi şi vin tocmai primăvara.
 •  De Ziua Crucii pământul se închide şi pentru plante: acum vorbesc toate florile, care-şi arată părerea lor de rău că se usucă. Acele plante care încă îşi mai păstrează viaţa se socotesc necurate sau a fi menite altor scopuri decât nevoilor sau desfătărilor omeneşti. Fragi, dacă se vor mai găsi după Ziua Crucii, nu trebuie să fie mâncaţi, ei fiind socotiţi morţilor.
 •  De Ziua Crucii nu se mănâncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, perjă, peşte (că are cruce în cap), întocmai precum şi de Sf. Ioan nu se mănâncă nimic ce are cap.
 •  Obiceiuri ca: Moşii - aceste pomeniri constau din ulcele noi, pline cu apă curată, miere sau mied, fiind împodobite pe la gură cu strămătură roşie, iar pe deasupra fiind acoperite cu un colăcel sau un covrig şi o lumină de ceară. Acestea se trimit mai ales la casele de copii. Pe unde nu sunt copii se trimit căni, precum şi alte vase mai mari, de care se ştie că sunt de nevoie în acea casă. Cei ce duc capătă de asemenea moşi.
 •  E bine a se înceapă culesul viilor. Ţăranii postesc o săptămână şi fac rugăciuni la vii şi pivniţe. La cules este obicei ca, dup ce se calcă strugurii, când este să se toarne în butie cea dintâi vadră de vin, se adună toţi culegătorii şi dau chiot. Asemenea se face la toate buţile, când se începe a turna în ele. În timpul culesului, serile se face câte un foc mare de viţă uscată, împrejurul căruia joacă culegătorii, după ce au mâncat, şi lăutarii cântă.
 •  La culesul viilor, nu este uitat strugurele lui Dumnezeu: nu se culeg strugurii de pe ultimul buştean al viei, aceştia fiind lăsaţi ca ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului.
 •  Înălţarea Sfintei Cruci se ţine, căci îţi vei găsi uşor leacul când te vei îmbolnăvi
 •  Care pom n-a rodit să pui în Ziua Crucii curpeni de pepeni pe el, ca la anul rodeşte.
 •  Dă boala peste oamenii care lucrează de Ziua Crucii.
 •  Cine posteşte postul Crucii, scapă de boli rele, de friguri.
 •  Dacă cineva zace de friguri, şi-l apucă această sărbătoare, „boala se va închide” în trupul lui şi frigurile nu-l vor slăbi până la anul viitor.
 •  La Ziua Crucii se strâng buruieni: mentă, calapăr, busuioc, cipruş (lemnul Domnului), cimbru şi se usucă pe la icoane.

 •  Dimineaţa, pe nemâncate, să culegi prune, căci sunt bune de descântat.
 •  Perjele strânse de Ziua Crucii, sunt bune de buba rea.
 
 •  Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.
 •  Se crede că daca se călătoresc cocorii în vreo zi înainte de Ziua Crucii, în noaptea acelei zile va fi brumă.

(www.traditii.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ziua Crucii, Crucea Mare; Înălţarea Sfintei Cruci.

Comentarii