Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
"Liturghie şi Ortodoxie" sau "Ortodoxie şi Liturghie" e de fapt acelaşi lucru. Pentru a putea vorbi despre Ortodoxie şi Liturghie trebuie mai întâi să precizăm noţiunile de Ortodoxie şi de Liturghie, ce înseamnă Ortodoxie şi ce înseamnă Liturghie şi ce legătură este între Ortodoxie şi Liturghie.
Cuvântul "ortodoxie" înseamnă dreaptă mărire. Este un cuvânt grecesc, un termen grecesc, care nu s-a tradus în limba noastră ci a rămas aşa cum este în limba greacă, dar însemnătatea lui pentru noi, ca să înţelegem şi noi ce înţeleg grecii care au creat acest termen, este "dreaptă mărire". Noi ne numim pe noi înşine ortodocşi ca să ne deosebim de ceilalţi creştini care nu sunt ortodocşi, ci sunt, zicem noi, eterodocşi. Ce înseamnă eterodox? Străin de Ortodoxie, străin de dreaptă mărire.
Dreaptă mărire
Ortodoxia ca dreaptă mărire se revarsă în aducerea de mărire lui Dumnezeu, deci noi suntem ortodocşi pentru că aducem dreaptă mărire lui Dumnezeu şi dacă nu aducem dreaptă mărire nu suntem ortodocşi. Şi ceilalţi creştini aduc mărire lui Dumnezeu, dar nu mărirea cea dreaptă, pentru că nu au credinţa cea dreaptă. Cei care, de pildă, nu cinstesc pe Maica Domnului, nu pot avea dreaptă mărire pentru că nu au dreaptă credinţă. Ori noi ca cinstitori ai Maicii Domnului avem dreaptă mărire pentru că facem legătura între Domnul Hristos şi Maica Domnului, mama Domnului nostru Iisus Hristos. Şi aşa mai departe, nu stărui acum în amănunte. Sigur că se pot aduce multe lucruri care mărturisesc dreapta mărire pe care o avem noi.
Cuvântul "ortodox" a avut circulaţie în Răsărit în special după despărţirea Bisericii la 1054, între catolici şi ortodocşi. Până la 1054 Biserica s-a numit catolică şi grecii se numesc pe sine şi astăzi catolici în înţelesul că credinţa aceasta e o credinţă care e peste tot. Şi cuvântul catolic este de fapt tot de origine greacă însă pentru că cei din Apus s-au numit pe sine catolici, aşa cum sunt ei astăzi, adică despărţiţi de credinţa ortodoxă, ca să nu se facă confuzii între catolicii din Apus şi catolicii din Răsărit, cei din Răsărit nu s-au mai numit catolici ci s-au numit ortodocşi, cu dreaptă mărire.
Liturghie – lucrare publică
Cine zice "ortodox" ştie ce zice, adică zice creştinii care nu sunt de credinţe străine de Ortodoxie ci sunt aşa cum suntem noi, cu credinţa ortodoxă, cu dreaptă mărire. Sigur că pentru a avea dreaptă mărire trebuie să ai dreaptă credinţă. Nu poţi să ai dreaptă mărire dacă nu ai dreaptă credinţă. Deci, ori zicem drept măritori creştini, ori zicem drept credincioşi creştini, în realitate e acelaşi lucru în două înfăţişări. La slujbă, de pildă la Sfânta Liturghie, se spune: "Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor". S-ar putea spune foarte bine: "Pe voi pe toţi, ortodocşilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor". Prin urmare noi ne definim ca ortodocşi, ne numim ortodocşi, drept măritori, şi ne manifestăm ca ortodocşi prin ceea ce are Ortodoxia ca specific, adică prin ceea ce e reprezentată Ortodoxia.
Cea mai de căpetenie etichetă a Ortodoxiei este Sfânta Liturghie. Cuvântul "liturghie" este tot de origine greacă şi înseamnă "lucrare publică" aşa că liturghie după cuvântul acesta, - după cuvântul grecesc considerat ca "lucrare publică", pentru că asta înseamnă "liturghie" - se socoteşte că fac toţi aceia care fac lucrări de folos, lucrări spre binele oamenilor, lucrări de conducere de exemplu. Liturghie, după cuvântul acesta de lucrare publică, face şi un conducător de corabie, tot liturghie face, dar nu liturghia în înţelesul în care o avem noi în vedere.
Slujba din biserică
În româneşte când zici "liturghie" te gândeşti la un singur lucru şi nu te gândeşti la o lucrare publică, ci te gândeşti la o slujbă şi anume la slujba cea mai de căpetenie din Biserica Ortodoxă care se numeşte Liturghie. "N-am luat parte la Sfânta Liturghie" să zicem, dacă zice cineva aşa, înseamnă că nu merge la slujba cea mai de căpetenie a Bisericii, sau "am luat parte la Sfânta Liturghie" înseamnă că am luat parte la acea slujbă în cuprinsul căreia Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, pâinea şi vinul anume pregătite, se prefac, la rugăciunea preotului prin darul lui Dumnezeu, în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu care se împărtăşesc credincioşii. Asta este Liturghia.
În limba franceză, cuvântul "liturghie" se traduce cu - are ca termen - cuvântul "liturgie" şi nu înseamnă numai Liturghie, şi mai ales nu înseamnă Liturghia ci înseamnă toată slujba Bisericii, toate laudele, cele şapte laude. Deci ei când spun "liturgie" spun slujbele Bisericii de fiecare zi, cele şapte laude, la ei toate sunt "liturgie", după cuvântul "liturgie" sau liturghie cum zicem noi. Ortodocşii francezi au şi ei Liturghie cum avem noi, şi Liturghia aceasta se numeşte "Liturgie Eucharistique".
De ce s-a ajuns în limba franceză la această exprimare, "liturgie" şi "Liturgie Eucharistique", liturghie şi Liturghie Euharistică? Pentru că toate slujbele Bisericii ne pregătesc pentru Liturghie, Liturghia nu e desprinsă de celelalte slujbe ale Bisericii, ci e împreună cu slujbele Bisericii aşa încât cineva care vrea să slujească Sfânta Liturghie trebuie să participe şi la celelalte slujbe ale Bisericii ca să se poată pregăti pentru cea mai înaltă slujbă a Bisericii, pentru Sfânta Liturghie.
