Cezar STRATON

Precum.”Precum presimt copacii ce-or să-i taie / Securile, ce-acum sunt minereu, / Se zbat din rădăcini și se îndoaie / Și fără vânt, se zbuciumă mereu. // Adorator al lumii vegetale, / Nu pot să-mpiedic marele dezastru, / Când toate frunzele emit semnale / Despre destinul scris citeț în astru. // Și pasărea, cu puiul încă-n coajă, / Îngheață-n cânt, precum un sfânt în glajă.” (M. Sorescu, Ecuatorul și polii, Ed. Facla, Timișoara, 1989).

Vis.„Nevăstuică cu bărbat, / Lasă-mă pe-o noapte-n pat, / Să văd cum îi însurat!? / De-a fi bine, să mă-nsor, / De-a fi rău să mă omor” (Folclor din Maieru).

Bomboane ”antivampir”.„Bomboane” de usturoi cu ciocolată! Usturoi la grătar tras în ciocolată. Ingrediente: 24 căței de usturoi de mărime potrivită, 120 mililitri vin roșu, ¼ cană zahăr, coajă rasă de la jumătate de lămâie, 60 grame ciocolată amăruie ori demidulce. Mod de preparare: cățeii de usturoi se decojesc. Viitoarele „bomboane” se pun alături de vin, zahăr și coaja de lămâie într-o tavă cu suprafață neaderentă și se lasă pe grătar pentru aproximativ 20 de minute. Se testează moliciunea usturoiului cu vârful unui cuțit ascuțit. Cățeii de usturoi se lasă la răcorit pe o farfurie acoperită cu hârtie cerată - ei vor deveni foarte lipicioși. Între timp, se topește ciocolata. Se străpunge, cu delicatețe, fiecare bucățică de usturoi cu o scobitoare, apoi se înmoaie în ciocolata lichidă până ce prinde o frumoasă crustă maronie. Se lasă la răcit pe o hârtie cerată, iar după terminarea operațiunii, bomboanele-antivampir se păstrează într-un recipient, la răcoare. Nu se pun la frigider deoarece ciocolata își va schimba culoarea. Bomboanele vor avea cel mai bun gust după 24 de ore de la preparare, dar nu mai târziu de 48 de ore. Rețeta iese bine cu orice vin roșu de calitate, precum Merlot ori Chianti. (D.S. Boerescu)

Omletă.”Omleta rămâne cea mai faimoasă mâncare franțuzească făcută din ouă, ea având și o istorie pe măsură. Cuvântul omelette a intrat în uz la mijlocul secolului al XVI-lea. Și François Rabelais, în Pantagruel (1532), menționează o omelaicte d’oeufs. În Le cuisinier françois (1651), a lui François Pierre La Varenne, întâlnim aumelette, iar omleta modernă – omelette – apare în Cuisine bourgeoise (1784). Conform legendei fondatoare a omletei gigantice anuale de Paști, din Haute-Garonne, când Napoleon Bonaparte și armata sa călătoreau prin sudul Franței, Împăratul a decis să se odihnească pentru noapte în apropiere de orașul Bessières. Napoleon s-a bucurat seara de o omletă pregătită de un hangiu local și a considerat că aceasta este un deliciu culinar. Apoi, a ordonat locuitorilor zonei să adune toate ouăle din satele învecinate și să pregătească o uriașă omletă pentru armata sa a doua zi. Omleta franceză tipică este aurie (…niciodată prăjită excesiv!), gătită încet la foc mediu, dintr-un amestec de ouă bătute doar cu sare și piper, uneori aromată cu roșii și ierburi mărunțite fin (tarhon, hasnațuchi, pătrunjel și ceapă verde). Omelette de la mère Poulard, o specialitate normandă pregătită pentru prima dată în Mont-Saint-Michel, a fost numită „cea mai cunoscută omletă din lume”. În 1873, Anette Boutiaut Poulard și soțul ei aveau o locantă – La Mère Poulard – pe insula din largul coastei normande. Aici, dejunau călătorii sosiți pe mare, dar, din pricina fluxului neregulat, niciodată nu putea fi cunoscută ora exactă la care aceștia urmau să sosească la han. De aceea, socăcița Anette și-a propus să găsească o rețetă sățioasă, dar care putea fi gătită la repezeală, pentru a astâmpăra burdihanele hămesite ale celor care îi călcau pragul. Așa a apărut omleta făcută din ouă bătute patru-cinci minute, până când amestecul devine pufos ca o mousse. Se dă la tigaie în unt topit cu un pic de smântână și se hâțână constant recipientul ca preparatul să nu se lipească. Focul se face neapărat în vatră, cu surcele din diferite tipuri de lemn. Când e gata, omleta se aranjează frumos, întoarsă pe jumătate precum o clătită, pe o tipsie, împreună cu felurite garnituri de sezon. (D.S.B.)

Test. O călugăriţă moare şi ajunge în Rai, unde este întâmpinată de Sfântul Petru: – Te cunosc, ai dus o viaţă virtuoasă, dar înainte de a te lăsa să intri în Rai, trebuie să răspunzi corect la o întrebare: – Care au fost primele cuvinte ale lui Adam când a văzut-o pe Eva, nudă sub Pomul primordial? – Ei,… asta-i bună! Bună! Sf. Petru: – Corect, poţi să intri!  

Fr. Villon.O traducere Villon, mai puțin cunoscută. Mie, unuia, îmi place și asta. E măcar la nivelul celor semnate de R. Vulpescu, N. Chirică (un poet inconnu pt. mine, până atunci, prin 86, din  Hunedoara? - cel  publicat - ce ciudat - chiar în BPT,  înainte de 89!?) etc. Enfin, cetiți: Zăpezi. ”Balada domnițelor de odinioară: Cine-mi va spune tainica poveste / a umbrelor cu vremea spulberate: / Domnița din vechime unde este / ce trup de calde lunci înmiresmate? / Unde-i mândria Romei, Flora, unde / îi înflorește coapsa primăvara? / Dar zâna tristă-a sprintenelor unde? / Dar unde-i neaua de odinioară?! / Unde-s cu slova din letopisețe / câte ne ies din pâcla amintirii: / Regina Blanche ori Bertha? Câte fețe / s-au șters, năluci, din zariștea privirii / Pe cea căznită de englezul gâde / pe rugul din Rouen, mai ieri, fecioară / unde-au suflat-o vânturile hâde? / Dar unde-i neaua de odinioară?! / Unde-i muierea șoldul ce-și feri / de-mbrățișări cu-atâta strășnicie / că Abelard de dor se surghiuni / castrat și mut în aspră sihăstrie? / Unde-i regina ce-și momi, să piară, / Unde ne mână trecerea avană? / Dar unde-i neaua de odinioară?!” (F. Villon, trad. Francisc Păcurariu). P.S. Poate mă ajută un fan Villon să identific ce traducător român a folosit pentru ”les neiges d’antan” echivalența: ”dar unde-s nămeții d’anțărț”...!?

Dotări. La spital: – Cu ce dotări se mândrește spitalul dvs.? – Toate asistentele noastre au silicoane!

Îndoială. „Nu prea cred că nevastă-mea mă iubeşte. Când am avut o criză de cord, ea a scris o lungă scrisoare pentru a chema ambulanţa.” (Frank Carson)

Depresie. Am fost foarte supărat zilele astea. Până și  nevastă-mea m-a amenințat că mă părăsește. Închipuiți-vă: nici măcar asta nu m-a înveselit!

Noapte (polară). Un tânăr eschimos intră în igluul iubitei. După vreo 3 luni, tatăl fetei intră nervos, peste ei: – Dar ce crezi tu băiete, că o să stai cu fiica mea, chiar o noapte întreagă, fără s-o ceri de nevastă?