Cezar STRATON

Sărut. ”În romanul „Un om între oameni”, Camil Petrescu scrie: „Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea”. Scrie și Eminescu, în Călin (file din poveste): „Unu-n braţele altuia, tremurând ei se sărută,/... Ea-şi acopere cu mâna faţa roşă de sfială,/ Ochii-n lacrimi şi-i ascunde într-un păr ca de peteală.” Latinești amândouă, verbele ”a pupa” (de la ”puppare”) și ”a săruta” (salutare) își suprapun noimele, chiar dacă nu pe deplin, intrând în aceeași relație semantică și cu regionalismul ”a țuca”, unul de obârșie onomatopeică, țoc...țoc!: „Haide, mândră, să te țuc,/ Că mâne mă duc la plug!” A pupa dobândește nuanțe peiorativ-ironice la Caragiale: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând”, este reflexiv reciproc la Ion G. Sbiera: „Bucuros, răspunse celălalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat”, sugerează o anume intimitate la Vlahuță: „Sunt mâncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tâlharul de director” și ajunge, în construcții negative, la tâlcul de a căpăta ceva ca o favoare, precum la Anton Pann, citat de Șăineanu în Dicționarul său: „...tu de la vizirul tot nu pupai bani...” A săruta poartă la Creangă noima de gest afectiv: „Moșneagul, văzând aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmierdându-l”, dar și de respect, adorație, umilință: „Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurământului.” Respect sugerează verbul și în formula politicoasă de salut, tot mai puțin auzită azi, adresată unei femei: Sărut mâna!” (C. Voinescu)

Apăăi!?Căutând eu, pentru salata de roșii, prin bucătărie, sarea aia grosieră, am găsit sticla de pălincă pitită de nevastă-mea în spatele frigiderului... Acum, na, caut urgent slănina și ceapa! Oi fi greșit eu cu ceva!? Ziceți și voi... Dacă aveți curaj!

Anonim.”S-a răsturnat diligenţa/cu porţelanuri de Maienţa,/contesa, tigresa, care ţine-n braţe samovarul de Odessa,/în dezechilibru/s-au risipit mătăniile de Chipru,/caii calcă-n potcoave/veneţiene carafe/şi...frumos...ning diafan/jupoanele madamelor din Amsterdam./Toate au nume,/sunet, parfume - /zdrenţe, tinichele/poartă turle de oraşe în ele. /Tabachera e din Atena,/coşciugele din insula Sfânta Elena,/mărgăritarul e din Bosfor,/melancolia din Elsinor.../Se răstoarnă peste mine roţi de iarnă./Cine sunt?/Cine știe...Spun guri beţive/că eu sunt primarul din Ninive,/alte guri pripite/spun că-s un cârpaci de clepsidre./Alţii spun că-mi zăresc osemintele/cu carte, cu tot, cu veşmintele/în umbra călătorului/din diligenţa de Gura Humorului....” (Ioanid Romanescu, ”Anonimus”)

Mirare. - Ia te uite pe cine văd! Să mă crucesc, nu alta! Am crezut că ai murit! mă salută un cunoscut, fericit. - Ce naiba te-a făcut să îți închipui asta ?! - M-am întâlnit ieri cu niște amici, la un vin. Toți te-au vorbit numai de bine!

Dafin.Adăugarea frunzelor de dafin în carne transformă trigliceridele în grăsimi nesaturate. Dacă aveți frunze de dafin, nu este nevoie de farmacie. Studii științifice recente au arătat că frunzele de dafin au multe beneficii. Ajută la a scăpa de multe probleme grave de sănătate. Avantajele frunzei de dafin sunt: Foaia de dafin tratează afecțiunile digestive și ajută la eliminarea unor probleme ca arsuri la stomac, aciditate, constipație. Reglează circulația intestinului prin consumul de ceai de dafin fierbinte. Scad glicemia. Frunza de dafin este un antioxidant și permite organismului să producă insulină consumând ceai de dafin timp de o lună. Elimină colesterolul rău și ameliorează conținutul de trigliceride în organism. Este o sursă bogată de vitamina C. Foarte utile în tratarea răcelilor și a tusei severe, frunzele de dafin fierte emană un abur care, inspirat, te scapă de flegmă și reduce severitatea tusei. Foaia de dafin protejează inima de convulsii și accidentele vasculare cerebrale, deoarece conține compuși protectori cardiovasculari. Frunzele de dafin sunt bogate în substanțe care împiedică formarea celulelor canceroase în organism. Elimină insomnia și anxietatea, dacă sunt luate înainte de culcare, vă ajută să vă relaxați și să dormiți profund. Ceaiul de foi de dafin ajută la spargerea pietrelor de la rinichi și la vindecarea infecțiilor. Dacă aveți probleme de respirație sau luptați pentru a controla anxietatea, ar trebui să începeți să ardeți frunze de dafin acasă, zilnic.

Fusion.Îmi plac restaurantele fusion. Locul ăla ciudat în care vezi chinezi mâncând cu mâna, arabi încercând bețișoare chinezești și români chinuindu-se cu furculița și cuțitul.

Iubire (conjugală). ”Am ajuns în America deși m-a trimis regina după mirodenii și aur, iar nevasta după cartofi. M-am dus după cartofi.” (Cristofor Columb)

Belladonna.Atropa belladonna - mătrăguna, din ea se extrage atropina. Cunoscută de pe vremea imperiului roman când era folosită de către femei nu doar ca otravă, dar își și picurau în ochi zeamă de mătrăguna din motive "estetice". Substanța dilata pupila făcându-le să aibă o privire "interesantă", pupilele mărite fiind un simbol al frumuseții și excitării. De acolo a luat numele de Belladonna.

Femei (unele, nu toate... Doamne ferește-ne de asemenea muieri!)Ori... o schiță de portret de nevastă năzuroasă, într-un restaurant oarecare, de oriunde, de oricând...). El: - Eu comand o pizza. Vrei și tu ceva? Ea: -Nu (mai departe, din rațiuni de spațiu tipografic, voi renunța la numirea personajelor (el, ea), folosind doar liniuța de dialog – n.a.). - Ok. - ... sau poate... - Ei, ce anume? - Nu știu, nu m-am decis... -Nu știi dacă vrei ceva anume? Poate vrei alt meniu? - Nu. – De fapt, ți-e foame? - Nu știu, cred că poate mi-e, puțin... – Dragă, ce înseamnă, la tine,” poate puțin”? - Înseamnă că nu sunt sigură, na! – Mie, când mi-e foame, eu știu, simt că mi-e foame. - Poate o să-mi fie și mie foame, dar mai încolo. -Deci îți comand, în final, și ție una? - Și dacă totuși nici mai târziu nu vreau... - Atunci n-o mănânci. – Cum!? Asta ar fi risipă... - Atunci o s-o mănânci mâine. - Și dacă mâine eu nu am poftă de pizza?! - Pizza poți să mănânci oricând. - Eu nu. Mie-mi place caldă, nu reîncălzită! – Off... atunci alege altceva, draga mea... ce vrei tu! Citește meniul, uite... - Dar nu vreau nimic altceva. – Deci, totuși, vrei pizza. - Nu. - Deci, nimic!? - Ba da. - Cred că înnebunesc! Ea: - Na, de ce nu-ți comanzi măcar tu, ceva...? El: - Ok, cum crezi. O să-mi comand, totuși, ceva...Ea: - Dar ia, atunci, pizza cu șuncă. El: - Dar știi, iubi, că mie nu-mi place șunca. Ea: - Mie, da, îmi place cu șuncă! El: - Iertare, credeam că trebuie, pot, să-mi comand mie ceva... Mor de foame! - Ea: Păi, așa să și faci. El: Și atunci de ce, Doamne, musai cu șuncă? Ea: - În cazul în care mi se face și mie poftă... totuși.. El: - Și?! Stai un pic: Eu să-mi comand mie ceva, ce-mi place! Final. Judecătorul l-a absolvit pe inculpat de acuzația de omor, fiind în stare forțat emoțională! Și acceptând circumstanța de legitimă apărare a bărbatului ce-și invitase - simplu - muierea la o pizza! P.S. Judecătorul era, sunt sigur, însurat! P.S. 2. Soțul ăsta - părerea mea - ori e prost, ori e dependent de banii - ori funcțiile – socrului său... care l-a obligat să se însoare... cu o cretină!