Mircea Radu IACOBAN

Vuiesc televiziunile, glosând ceas de ceas pe tema sumei plătite de fostul președinte american pentru cumpărarea tăcerii unei actrițe de filme porno. Doar că nu aventura zăbăucului Trump ar reprezenta adevărata vinovăție, deși presa a jubilat invocând-o, ci faptul că prețul piperat cu care a fost cumpărată muțenia „victimei” s-a plătit, pe căi ocolite, fie din buzunarul propriu al lui Trump, fie din bugetul firmelor sale, ceea ce poate încălca legea, întrucât depășește cifra totalului acordat partidului cutare pentru cheltuielile campaniei electorale. Din câte știu, sursa celor 140.000 de dolari încă nu-i nici acum cu certitudine precizată, iar „mituirea” (așa i s-ar spune la noi) actriței porno Daniels n-ar fi constituit culpă de s-ar fi petrecut într-un an ne-electoral, când se putea considera că ex-președintele USA n-a vrut s-o întristeze pe Melanie, nici să-și strice casa pentru o aventură din 2006 pe cale să devină publică. Toate petrecându-se însă în preajma alegerilor din 2016, procurorul poate să le interpreteze cum vrea – inclusiv c-ar fi vorba despre crearea unui avantaj electoral ilegal obținut. Rămâne s-o și demonstreze! O pacoste similară i-a pricinuit focosului Trump și fostul model Playboy Karen Mc Dougal. Aceeași motivație, același scenariu, aproape aceeași sumă, provenită din aceeași sursă – din nefericire, tot în 2016! Și fiindcă plățile s-au efectuat prin rate lunare, procurorul nu a luat în seamă totalul sumei, ci a tratat fiecare plată ca o cauză aparte – de unde și zecile de capete de acuzare. Mie unul, toate mi se par cusute cu fosforescentă ață albă! Într-un proces similar, lipsit de atât de mari și ardente considerente politice, totul s-ar solda, probabil, cu o amendă și-atât. Un fleac, dar ce tărăboi! Dacă e să ținem seama că și povestea cu actrița porno Daniels s-a petrecu ehei, în 2006, se arată mai mult decât suspectă moralitatea întregii arheologii sexuale în vogă acum mai ales peste ocean. De-ar fi după mine, aș institui un termen pentru depunerea unor astfel de plângeri. N-ai făcut-o la vreme, amin. Semnificativ mi se pare faptul că aspectul financiar al acestor incomode întâmplări sexuale l-a interesat până și pe faimosul economist Greenspam, cel care a condus un deceniu Rezervele Financiare Americane și a lucrat sub patru președinți. Dintre care, Clinton i-a dat destul de lucru – este vorba de deslușirea cazului Lewinski, despre care Greenspam scrie în cartea „Epoca turbulenței” arătându-și regretul că un real succes politico-economic al lui Clinton a trecut neobservat publicului din cauza scandalului provocat de stagiara de la Casa Albă. „N-am crezut ştirile ce furnizau detalii despre întâlnirile lor la Casa Albă. Nu se poate ca aceste poveşti să fie adevărate. Am fost personal în zona Casei Albe dintre Biroul Oval şi sufrageria privată rezervată preşedintelui. Sunt tot timpul acolo oameni din personalul de serviciu şi din Serviciul Secret. Este imposibil (ce susținea Lewinsky, n.m.). Ceea ce s-a confirmat după publicarea convorbirilor telefonice ale Monicăi cu prietena sa Linda Tripp, în care se plângea că preşedintele „nu vrea să meargă până la capăt” (…) Lui Clinton i-a fost frică că Lewinsky ar putea să îl infecteze cu vreo boală venerică şi s-o păţească precum preşedintele Kennedy, căruia medicii nu reuşeau să îi vindece o boală venerică, că el contracta alta nouă! După apariția în presă a convorbirilor telefonice menţionate mai sus, americanii s-au întrebat de ce, dacă adulterul nu s-a consumat, vor republicanii să-l răstoarne pe Clinton de la putere? Pentru o hârjoneală cu o evreică pusă pe căpătuială?” (Clinton a fost achitat de Congres, deși stagiara păstrase pe rochie niște pete probatorii care, analizate la laborator, s-au dovedit a fi provenit de la președinte). „Restul este istorie: Monica Lewinsky s-a refugiat în Anglia unde trăieşte incognito, iar judecătorul Starr, care a cheltuit milioane de dolari cu anchetarea lui Clinton, a fost demis şi are un nume pătat în America.” Nu știu cum de a evitat Kennedy astfel de reclamații întârziate, că pricini ar fi fost destule… Din cele de mai sus se vede că în USA (și nu numai) persistă o anume toleranță îngăduitoare față de isprăvile mai deocheate ale celor de la vârful puterii. Mai știi, poate-s interpretate drept semn de sănătoasă virilitate benefică pentru prestația generală bărbătească a unui șef de stat! La noi, i s-a întâmplat vreodată ceva priapicului Carol al II-lea, căruia i se aduceau, la comandă, minore eleve de liceu? Dimpotrivă! Cât despre Trump, parcă s-ar cuveni mutat accentul presei, cantonată excesiv în postata moravurilor și moralității, mai către firicelul de penal rămas în rechizitoriu. Dacă, desigur, fi-va dovedit. Ar exista, totuși, și un real câștig: dovada că-n democrația autentică nimeni nu-i mai presus de lege. Rămânem în mută uimire, când ne amintim că, la alegerile noastre, barem un primar prins cu mâța-n sac și filmat în flagrant delict nu-i chip să fie tras la răspundere. Darămite un președinte!