Ion DRĂGUŞANUL

Situat aproape de Nistru, între Cadobeşti şi Vasilău, satul Cincău aparţinea, în 14 aprilie 1546, Mariei şi Agafiei, fiicele diacului de vistierie Ivanco, dar vând moştenirea, care, pe atunci, se numea Cernăcăul, stolnicului Ion Iaţco.

Fiul lui Ion Iaţco, Ionaşco, vinde Cernăcăul lui Drăghici Borotco, iar acesta, lui Onciul Herţea, în 3 mai 1592. Ulterior, deşi satul fusese vândut, o altă ramură a familiei Iaţco, reprezentată de un alt Ion Iaţco, ginerele popii Ştefan „Belea, şi Cozma Ciocârlie revendică satul la Divanul Domnesc, dar Onciul Herţea păstrase înscrisurile de cumpărătură, aşa că îşi salvează proprietatea.

În 1 februarie 1670, sunt menţionaţi ca proprietari ai satului, care solicită o hotarnică Divanului Domnesc, Gligoraş Stroescul şi Ion Neniul logofăt. Ion Neniul va lăsa partea sa de sat Cincău ginerelui, Ioniţă gramaticul, care, în 6 iunie 1742, izbuteşte să salveze de lăcomia lui Gligoraş Stroescul dota soţiei sale, apelând la dreapta judecată a Divanului Domnesc.

Pe moşia Cincăului se înregistrează, totuşi, şi proprietăţi mai mărunte, cum este şaisprezecimea lui Ion Vlad, nepotul Anei, fata lui Miron Onciul din Sinăhău, care, în 15 august 1742, vinde lui Ştefan Tabără acea bucăţică de moşie. Dar şi Ştefan Tabără va avea dispute funciare cu Gligoraş Stroescul, în 23 aprilie 1743, fără ca Divanul să se pronunţe. În 8 iulie 1745, se judecă, pentru o altă parte din Cincău, Dumitraşco Bainschi şi Ioniţă gramatic.

În 6 mai 1754, Gheorghe Cazavela vinde cumnatului său, Ştefan Tabără, pentru 20 lei, „a şasea parte din jumătate de sat” Cincău, iar în 2 septembrie, Ioniţă Potlog îi vinde lui Ştefan Tabără, pentru 250 lei, jumătate de sat, care „este lângă cealaltă jumătate de sat Cincău, care este a lor”.

În 22 ianuarie 1756, se întâmplă un eveniment important prin informaţiile colaterale: Ştefan Tabără face preţul casei cumnatei sale, Paraschiva Batura, pe care o izgoneşte cu călăraşii, iar mărturia dregătorilor lui Mihai Racoviţă Vodă descriu, practic, locuinţa moldoveanului din Ţinutul Coţmanilor (deci nu a iobagului, ci a unui om liber): „Am văzut o căsuţă mică de nuele şi ceche şi am socotit preţul casei un leu, că mai mult nu face”. O locuinţă care costa mai puţin decât o oaie, şi care nu are nici o influenţă polonă sau muntenescă.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Cincău, moşie răzeşească, „53 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ion, 1 dascăl, Ivan, 2 mazili, Dumitraş Tabără şi Ioniţă Volcinschi, 1 văduvă, Maica, 1 jidov, Copil, şi 47 birnici, adică: Iordachi Colaşcă vornic, Vasili Ciortoriţschi, Vasile Haliţ, Fodor Midac, Ivan Tricac, Hrihor Ivanicov, Timco Vaconschi, Fedor Hrinciuc, Grigori Prodan, Alecsa Babii, Ivan Zadoroschi, Ion Prisajnic, Vasili Crivohij, Simion Hilip, Năstasi sin lui Hilip, Onofrei Babii, Iacob Ciornei, Iacob Cobinciuc, Hrihor Pidoprihora, Hrihor Viconschi, Fedor Levko, Pricop Drabu, Panco Curpene, Dămian Pânzar, Macsim Drobija, Mihailo Rus, Fodor Zaporoşni, Alecsa Chiviriga, Ştefan Levko, Andrei Pripileşni, Vasili Curiciac, Dumitru Cuciricivi, Coste zet Chivirig, Ilco Colţun, Simion  Cozub, Pavlo Huţul, Michita Morar, Petro Ştefanco, Ivanco Cheveriga, Petro Vezurchii, Hrihor Oleinic, Tănasi Băjenar, Fedor Căzacul, Ivan Cozinschi, Filip Cepreniuc, Ivan Stelvaha şi Necolai Drabul.

În 1775, satul Cincău, din Ocolul Nistrului,  avea 2 mazili, 2 popi şi 48 familii de ţărani. În Topografia lui Werenka sunt menţionate, pentru anul 1774, 61 familii, iar pentru 1784, 139.

În 1843, biserica Sfintei Treimi din Cincău, cu 1.097 enoriaşi, era patronată de Jenakaki von Tabora, paroh fiind Mihail Vorobchievici. În 1876, hramul bisericii cu 1.413 enoriaşi era sărbătoarea Arătării Maicii Domnului, patron fiind Emanuel von Tabora, postul de paroh fiind vacant. În 1906, Olimpia von Tabora şi Kazimir von Liskowacki, înălţaseră o nouă biserică, paroh fiind, în 1907, Dimitrie PERCEC, născut în 1858, preot din 1887, paroh din 1896, iar cantor, din 1871, Cornel DRACINSCHI, născut în 1849.

În Cincău funcţiona, din 1787, o şcoală trivială moldovenească, cu 3 clase[2].

În 1890, comuna Cincău avea 1.678 locuitori. Paroh era Teofilact Bocance, învăţător – Eugen Zukowski, cantor – Corneliu Dracinschi.

O listă de subscripţie pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „Teofil Bocancea, paroch în Cincău”, menţionează, printre familiile comunei, pe: George Filipiuc, Cornelie Dracinschi, Vasile Filipiuc, Vasile Ieravschi, Ion Andruşiac, Dimitrie Ţuprun, George Sopiunec, Ion Ţuprun, George Babeci, Mateiu Prodan, Ion Crevocheja senior, Vasile Babeci, Ştefan Tomiuc, Ştefan Crevocheja, Toader Popil, Mihail Babeci, Petru Sauciuc, Mihail Slusariu, Ion Crevocheja junior, Dimitrie Filipciuc, Constantin Şerbanovici, Ştefan Tarnoveţchi, Anton Zareţchi, George Stelhava, Vasile Marian şi George Ţuprun[3].