Dan STRUTINSCHI

Revoluția industrial-tehnologică este debordantă și are toate șansele să se accelereze în perioada următoare și datorită sprijinului marilor puteri acordat domeniilor de vârf (SUA, China și, "în așteptare", Europa). Inteligența artificială, robotica, biotehnologia etc. vor schimba fața planetei, cum în secolul al XVIII-lea motorul cu aburi a determinat revoluția industrială sau în secolul XX utilizarea derivatelor din petrol a accelerat o dezvoltare economică și un progres fără precedent al nivelului de trai material și cultural. Îmi permit să sesizez o deosebire față de cele două revoluții tehnologice anterioare, respectiv viteza extraordinară de manifestare şi faptul că acoperă practic integral toate sectoarele vieții social-economice, de la educație până la cucerirea spațiului cosmic. Această evoluție, clar pozitivă, pune și o problemă pe plan uman, respectiv cât de adaptabili suntem la schimbări și dacă suntem dispuși să învățăm noile deprinderi specifice tehnologiei viitorului. Mai mult, această dilemă trebuie extinsă și la nivel de națiuni, care trebuie "să țină pasul" sau să piardă cursa progresului, iar cetățenii lor nu vor putea fi nici măcar "căpșunari", pentru că vor fi înlocuiți de mașini. O minte strălucită, Y. Harari (pentru mine cea mai strălucită în secolul XXI), trăgea un semnal de alarmă (urgent) prin care spunea că în scurt timp cei slab calificați (analfabeți funcționali?!) vor deveni adevărate "mase umane inutile". Trebuie să conștientizăm și să acționăm, atât la nivel personal, cât și statal sau internațional.

Adaptarea la noile realități, care nu pot fi ignorate sau evitate (exclus!), presupune implicarea familiei, școlii, comunității și a statului pentru ca "victimele" progresului (robotizare, spre exemplu) și tinerii în formare să se califice în noile domenii, pe care piața viitorului le va pune la dispoziție. Vor fi și "pierderi" în urma acestor transformări radicale, dar este de dorit să fie minimalizate prin acțiuni conjugate ale celor menționați mai sus. Aș vrea să menționez câteva elemente de politici statale necesare acum în această direcție.

Absolut necesară apare atragerea de investiții în domeniile de vârf (nu ne vindem țara așa!) pentru că posibilitățile financiare și tehnologice ale țărilor mici-mijlocii nu sunt suficiente (cazul României). Pentru asta, trebuie să oferim facilități fiscale, reducerea birocrației și un "mediu prietenos" afacerilor. Zonele libere, parcurile industriale și avantajele pe care le oferă sunt soluții rapide și utile. La fel de necesară este atragerea de "creiere", atât dintre românii de succes de "afară", cât și din lumea largă. Iar dacă salarizarea este sarcina firmelor, și statul poate interveni limitat (scutiri pe perioade limitate de taxe, spre exemplu) în atitudinea politico-administrativă a guvernanților. Trebuie schimbări radicale! Medaliații olimpiadelor internaționale, absolvenții marilor universități și cei cu succes deosebit pe plan mondial sunt ignorați în favoarea unor personaje ridicole și cu manifestări grotești. Când vor promova "autoritățile" valorile și le vor propune ca modele tinerilor? Atunci vom avea și o "rezervă de cadre" ilustră și de talie mondială cum le cere viitorul, dar și bunul-simț național.

Pe plan mondial, investițiile în recalificare și calificare, în atragerea tuturor zonelor posibile (nu toate, din păcate) în dezvoltarea economiei viitorului (globalizare!?!) vor duce la progres general și la reducerea conflictelor, migrației sau a sărăciei extreme. Unele state s-au deșteptat (vezi investițiile susținute de stat în SUA și China), altele sunt în curs de adaptare (UE, India, statele Golfului Persic etc.), dar avem și exemple mult prea mari de inerție. Politica lui "merge și așa" trebuie abandonată și în România! Altfel, nici la cules sparanghel nu vom ajunge!