Actriţa spaniolă Sara Montiel, o legendă a Hollywood-ului, a murit la vârsta de 85 de ani

Actriţa spaniolă Sara Montiel, o legendă a Hollywood-ului, a murit luni, la reşedinţa ei din Madrid, la vârsta de 85 de ani, informează AFP.

Sara Montiel, născută pe 10 martie 1928, era considerată cea mai renumită actriţă spaniolă de la Hollywood şi a jucat în peste 60 de filme. Cele mai multe dintre acestea au fost mari succese comerciale.

Medicii au fost chemaţi la reşedinţa din Madrid a artistei, dar atunci când au ajuns, aceasta murise deja.

Fiica sa Thais se afla cu ea în momentul morţii, relatează elmundo.es.

Protagonistă a peste 60 de filme şi autoare a numeroase albume, cu hituri precum "Fumando espero" şi "Bésame mucho", Montiel a fost un simbol sexual şi artistic al culturii spaniole din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Sara Montiel s-a născut pe 10 martie 1928, la Campo de Criptana, în provincia Ciudad Real. Drumul spre glorie a fost lung pentru micuţa provincială săracă din La Mancha. Prea săraci pentru a putea să o crească, părinţii ei au încredinţat-o unor prieteni care au luat-o cu ei în Orihuela, în provincia Alicante. La vârsta de 13 ani, Sara Montiel a participat la un concurs muzical, al cărui câştigător urma să fie recompensat printr-un set de cursuri gratuite de comedie şi canto. A câştigat premiul I şi le-a dovedit foarte repede profesorilor săi că este foarte talentată.

A debutat în cinematografie în 1944 cu pseudonimul Maria Alejandra, dar a decis după scurt timp să îşi schimbe numele. A ales Sara, prenumele bunicii sale, şi Montiel, de la numele provinciei natale. Fără să se impună cu adevărat, a jucat în câteva filme, dintre care cel mai notabil a fost "Locura de amor", în care a interpretat un rol secundar care a făcut-o să devină cunoscută. Simţindu-se îngrădită din punct de vedere artistic în Spania, s-a mutat în Mexic. Acolo a jucat alături de cele mai mari vedete ale momentului, precum Pedro Infante, în comedii populare care au ridicat-o la rangul celor mai mari vedete mexicane. Din acea perioadă pot fi amintite o melodramă poliţistă, "Piel Canela", şi mai ales "Carcel de mujeres", în care s-a afirmat ca o mare actriţă. Graţie acestui film, Hollywood-ul o remarcă. A fost chemată la Hollywood pentru a juca în două capodopere - "Vera Cruz", de Robert Aldrich, şi "Run of the Arrow", de Samuel Fuller. A jucat apoi, tot la Hollywood, într-un al treilea film, "Serenade", regizat în 1956, de Anthony Mann, cu care s-a căsătorit şi de care a divorţat şapte ani mai târziu. Sejurul ei la Hollywood a fost întrerupt pentru scurtă vreme cu un ultim film mexican, "Donde El Circulo Termina" (1956), un excelent film poliţist, considerat un prototip al filmului noir latino-american.

Graţie unui film spaniol, "El ultimo cuplé", regizat de Juan de Orduna în 1957, Sara Montiel şi-a descoperit cu adevărat vocaţia. În acest film, o producţie cu buget mic în care a acceptat să joace pentru că era bună prietenă cu regizorul, Sara Montiel interpretează rolul unei cântăreţe alcoolice în declin, a cărei viaţă este prezentată prin flash-back-uri. Sara Montiel trebuia dublată în secvenţele cântate de Conchita Piquer, o renumită cântăreaţă de muzică folk, care a renunţat în ultima clipă la acest proiect, temându-se că nu va fi plătită. Sara Montiel a înregistrat ea însăşi cele 11 cântece din acel film, cu o tonalitate care nu datora nimic cântecelor folk spaniole, ci cu o voce caldă şi dură, total neobişnuită pentru acea ţară. De altfel, beneficiind de glamour-ul hollywoodian, Sara Montiel a introdus în cinematografia Spaniei franchiste o doză considerabilă de erotism sugerat. Filmul, contrar tuturor aşteptărilor, a fost un triumf, a stabilit un record de încasări, rămas neegalat. Dintr-o dată, Sara devenise un idol al cinematografiei şi al cântecului. Puţin câte puţin, mitul ei a fost creat, cu o duzină de filme, toate melodrame, în sensul propriu al termenului: drame întretăiate de cântece interpretate de eroina principală.

Următorul ei film, "La Violetera", a făcut-o celebră în lumea întreagă. La Paris, filmul a fost proiectat în cea mai mare sală de cinematograf din lume, Gaumont Palace. Succesul acestui film este colosal şi în ţările din Europa de Est, dar şi în America Latină. Discurile cu coloana sonoră a filmului, alcătuită din 12 cântece interpretate de Sara Montiel, s-au vândut pe toată planeta, din Japonia şi până în Statele Unite. Au urmat apoi producţiile realizate cu bugete colosale, precum "Carmen de la Ronda", "Mi último tango", "La reina del Chantecler" etc.

Soţul ei, Anthony Mann, a dorit ca ea să joace rolul Jimenei în "Cidul" alături de Charlton Heston. Sara Montiel a refuzat rolul şi i-a sugerat să o aleagă pe Sophia Loren, care a primit rolul. Sara Montiel a pus apoi la punct un sistem care s-a dovedit foarte profitabil pentru ea şi de care nu a mai vrut să se despartă: un musical, însoţit de un disc, în fiecare an. Acest sistem a funcţionat până la începutul anilor 1970, când, în ciuda tentativelor sale de a lucra cu regizori consideraţi "intelectuali", precum Mario Camus, Juan Antonio Bardem, Jorge Grau, formula câştigătoare nu a mai produs încasările aşteptate. A renunţat în acel moment la cinematografie şi s-a consacrat spectacolelor de divertisment de amploare, cu invitaţi de onoare celebri, precum Josephine Baker şi Lola Flores. După ce s-a căsătorit cu impresarul şi patronul unui trust de presă Jose Touse, care i-a manageriat admirabil cariera, Sara Montiel şi-a îndreptat apoi atenţia spre educaţia şi creşterea celor doi copii adoptaţi ai cuplului - Thais şi Zeus.

După decesul lui Jose Tous, a continuat să cânte pe scenă, însă ceva mai rar. Şi-a publicat memoriile, în care a vorbit despre aventurile sale cu Ernest Hemingway, laureatul premiului Nobel Severo Ochoa, poetul Miguel Mihura, care a fost prima ei iubire, Maurice Ronet şi alţii. Sara Montiel vorbea liber despre sexualitate, devenind astfel un fel de Mae West latină, ale cărei excentricităţi şi aventuri amoroase ţineau prima pagină a tuturor tabloidelor din lume. Pedro Almodovar i-a adus un omagiu în filmul "Proasta creştere/ La mala educación".