Angoasa și anxietatea – manifestări ale fricii

Expresiile „sunt neliniștit” sau „sunt anxios” sunt utilizate în limbajul curent fără a le diferenția neapărat. Amândouă sunt manifestări ale fricii care permit anticiparea unui pericol, dar anxietatea are mai degrabă un caracter cronic și este mai puțin destabilizantă decât angoasa, care este mai punctuală și este mai intensă. Simptomele fizice ale angoasei sunt mai destabilizante și mai amplificate decât cele ale anxietății. În timp ce anxietatea este compatibilă cu activități cotidiene, angoasa poate împiedica îndeplinirea obiectivelor cotidiene. Culmea angoasei este criza de angoasă.

Multe persoane au resimțit, într-o zi sau alta, o criză de panică față de un eveniment terifiant. Dar când aceste crize se petrec deseori și fără factori declanșatori, putem vorbi despre „tulburare de panică”. Persoana este atunci obsedată de spaima de a vedea criza revenind.

În timpul unei crize de panică, toate semnele de anxietate sunt exacerbate de o indispoziție generală și sentimentul unui pericol apropiat: teama de o moarte iminentă, de a nu înnebuni, de a nu-ți mai putea controla gândurile sau faptele, de o catastrofă apropiată. Persoana angoasată poate avea un sentiment de desprindere de realitate.

Simptomele fizice sunt considerabile: persoana este palidă, transpirată, crispată, tensionată, tremură, are respirația accelerată și neregulată. Criza poate dura de la câteva minute la câteva ore. Diagnosticul se face în funcție de durată, frecvență și simptome. Suferința psihică este importantă, iar când crizele de panică se instalează, este necesară îngrijirea psihologică și medicală.

Personalitățile anxioase care au crize de angoasă au, în general, următoarele particularități: o mare emotivitate și hipersensibilitate, o mare dificultate în a lua decizii, o stare de tensiune psihică permanentă, o căutare a perfecțiunii, o nevoie permanentă de liniște.

Potrivit studiului unei echipe de cercetători de la Universitatea din Ohio, din Statele Unite, responsabilă de atacurile de panică ar putea fi și o anumită genă. Persoanele care au o variație a genei 5-HTT, regulator al serotoninei, ar fi predispuse la a dezvolta sentimente de anxietate și frică. Prin urmare, este vorba cel mai probabil despre asocierea unor particularități genetice și a unor trăsături psihice care favorizează apariția unor dezordini psihice.

În cazul fobiilor, anxietatea se cristalizează în situații particulare care o fac să apară. Persoana nu este neapărat anxioasă în viața cotidiană, dar anxietatea apare de îndată ce aceasta se confruntă cu o situație care declanșează fobia. Unele fobii, frica de șerpi, de exemplu, pot fi evitate, dar altele, precum frica de o mulțime de oameni, de aglomerație, sunt mai greu de controlat și deci ne paralizează. Persoana cu fobii va mobiliza multă energie pentru a evita o situație provocatoare de anxietate, perturbând astfel relațiile pe care le are cu ceilalți în viața cotidiană.

Există două mari familii de fobii: fobiile sociale (frică de situații în care ne confruntăm cu alte persoane) și fobiile de obiecte sau situații care nu implică relații cu alte persoane. Cele mai frecvente sunt: agorafobia – frica de locuri publice sau de mulțime, claustrofobia – frica de locuri închise, ascensoare, avioane, camere închise etc., zoofobia – frica de anumite animale, șoareci, câini, pisici, păianjeni, șerpi etc.

La finalul articolului vă propun să luăm o pauză să respirăm!

Exercițiul respirația abdominală 4-8: fie că ești anxios sau nu, această respirație naturală îți permite să te recentrezi pe propria persoană și să te destinzi. Instalează-te confortabil, așezat sau lungit și închide ochii dacă te simți mai confortabil așa. Concentrează-te asupra punctelor de stabilitate ale scaunului sau saltelei: locul de sprijin al spatelui, al picioarelor, al brațelor, al capului. Așază-ți o mână pe abdomen. Concentrează-te pe respirație. Inspiră și lasă-ți abdomenul să se umfle încet ca un balon; când expiri, elimină aerul din abdomen, dezumflându-l. Nu ezita să tragi abdomenul când expiri. Nu te grăbi, concentrează-te asupra procesului de respirație. Ar fi bine ca expirația să fie mai prelungă decât inspirația. Pentru a prelungi expirația, poți lăsa să iasă un fir de aer pe buze, ca și cum ai sufla într-un fulg. Poți număra până la 4 pentru inspirație și până la 8 pentru expirație. (Dacă preferi un ritm mai rapid, poți număra până la 3 și 6.) Inspiră, umflă abdomenul și numără până la 4; expiră, scoate aerul din abdomen și numără până la 8. Repetă cam de 12 ori. Apoi respiră normal fără să te mai gândești. Apreciază beneficiile respirației. Deschide ochii, întinde-te. Succes!

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com