Stresul poate provoca boli cronice

Multe boli grave încep cu apariția stresului cronic, în special bolile inimii, ale intestinului, ale tiroidei și ale sistemului imunitar. În timpul unui răspuns normal la stres, substanțele biochimice, cum ar fi cortizolul, epinefrina și glucagonul, cresc nivelul de zahăr din sânge, ceea ce oferă organismului mai mult combustibil. Dacă nivelul de zahăr din sânge rămâne ridicat mai mult timp decât aveți nevoie, în loc să fie folosit de mușchi, surplusul este depozitat sub formă de grăsime sau devine „glicat” (lipicios) și se depune pe țesuturi.

Stresul în exces provoacă o inimă nevrotică. Stresul cronic nerezolvat crește tensiunea arterială și ritmul cardiac și îngustează vasele de sânge coronariene. În cele din urmă, aceste modificări legate de stres, în special tensiunea arterială ridicată, pot să vă epuizeze inima.

Cu cât presiunea sângelui care curge prin vasele dumneavoastră este mai mare, cu atât mai mare este forța pe care o exercită asupra mucoasei – cam cum fac camioanele grele care provoacă o uzură mai mare a șoselei. Acest lucru poate provoca rupturi sau gropi, în care se adună mai ușor chestii lipicioase, pregătindu-vă pentru boli cardiovasculare. Sistemul imunitar interpretează aceste chestii lipicioase ca fiind materiale străine și mobilizează trupele de reparații pentru a le „repara”. Problema este că adesea acestea nu sunt reparate, iar alteori sunt reparate în exces, ceea ce duce la o mai mare acumulare de substanță lipicioasă și la formarea de cheaguri – semne distinctive ale arteriosclerozei (pereți arteriali îngroșați cu plăci denivelate pe mucoasă).

Stresul în exces vă slăbește sistemul imunitar. V-ați întrebat vreodată de ce vă îmbolnăviți atunci când vă simțiți deprimat? Deoarece creierul din cap și creierul intestinal (unde se află o mare parte din sistemul imunitar) sunt atât de interdependente, încât ceea ce simte unul îl afectează pe celălalt. Substanțele neurochimice provenite din stresul emoțional nerezolvat nu rămân în creier; ele ajung în fluxul sangvin și călătoresc prin tot corpul, unde slăbesc sistemul imunitar. Uneori, acesta nu reușește să atace un germen invadator și răciți. Uneori devine confuz și atacă propriile țesuturi ale organismului – așa cum se întâmplă în cazul bolilor autoimune. Acest lucru se mai numește și dezechilibru inflamator: sistemul imunitar rămâne inflamat, continuând să lupte chiar și după ce bătălia a fost câștigată, ceea ce provoacă uzura organismului.

Pe lângă faptul că produce anticorpi împotriva germenilor, sistemul imunitar vă ajută să vă vindecați în urma bolilor. Deoarece stresul redirecționează energia de la sistemul imunitar – mobilizându-l pentru a vă ajuta să faceți față stresului – vă privează corpul de ceea ce are nevoie pentru a se vindeca.

Nivelul în permanență ridicat al hormonilor de stres este unul dintre motivele pentru care persoanele anxioase cronic sunt mai afectate de boli autoimune. Nu uitați, menținerea echilibrului în creierul dumneavoastră ajută la menținerea echilibrului sistemului imunitar.

Stresul în exces poate contribui la apariția cancerului. Unul dintre celelalte lucruri pe care le face sistemul imunitar este să caute și să distrugă celulele tumorale. Când stresul suprimă toată armata sistemului imunitar, scăzând numărul de celule n-killer, face exact opusul a ceea ce are nevoie organismul pentru a preveni și combate cancerul. Iar tumorile adoră să fie hrănite de nivelurile ridicate de glucoză circulantă ale răspunsului la stres. Acest lucru ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care bolnavii care își asumă boala și sunt optimiști în privința învingerii ei reușesc mai des să facă acest lucru, în comparație cu cei care sunt deprimați și negativi și renunță.

Stresul în exces vă slăbește fizic. Sistemul imunitar nu este singurul pe care stresul îl slăbește – vă slăbește și corpul fizic. Nivelurile cronice ridicate de hormoni de stres pot distruge proteinele musculare  – hormonii de stres caută orice țesut din care să extragă energie – ceea ce duce la oboseală musculară.

Stresul cronic este unul dintre cei mai de temut dușmani ai omului modern. Principalele mijloace de lupta împotriva lui sunt: identificarea simptomelor încă din faza incipienta a apariției lor și tratarea lui printr-un complex de terapii ce vizează schimbarea stilului de viață, purificarea emoțiilor negative somatizate la nivelul organelor interne și țesuturilor, echilibrarea funcționarii emisferelor cerebrale, reeducarea respiratorie, eliminarea tensiunilor musculare etc.

Psiholog Mihai Moisoiu