Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ecourile probelor de la examenul de bacalaureat nu se sting nici la câteva zile distanță de la susținerea acestor testări.
O absolventă a Colegiului Național „Ștefan cel Mare” Suceava povestește în mediul online experiența sa amară cu privire la examenul maturității, revolta cu privire la o serie de cerințe din cadrul probelor, precum și despre atitudinea „cu totul execrabilă” a unor profesori supraveghetori.
„Pentru mine și colegii mei, bacalaureatul nu a fost un simplu examen. (…) Am învățat mult, ne-am străduit, ne-am dat silința, chiar dacă mulți dintre noi suntem deja admiși la diverse facultăți din țară sau din străinătate. Am hotărât să împărtășesc experiența bacalaureatului aici pentru a trage, sper, un semnal de alarmă asupra societății bolnave în care trăim. Dacă știu că mesajul meu nu va schimba nimic? Sunt absolut convinsă, dar am simțit nevoia să exteriorizez toate nedreptățile pe care noi, absolvenții de clasa a XII-a din 2023, le-am trăit odată cu examenul maturității”, își începe Mara Ștefanache mesajul din mediul online, devenit viral între timp.
„Am petrecut trei luni din clasa a IX-a și toată clasa a X-a în mediul online”
Referitor la prima probă a examenului, adolescenta menționează să face parte prima generație de după pandemie căreia i s-au reintrodus toate tematicile, toate conținuturile materiei exceptate în 2020, 2021 și 2022.
„Cum ar putea fi această decizie corectă? Stimați miniștri și profesori, am petrecut trei luni din clasa a IX-a și toată clasa a X-a în mediul online. Generația 2020 a petrecut în online mai puțin de un semestru și materia la limba română a fost redusă la jumătate. Mie nu îmi sună echitabil.”
Cât privește una dintre cerințele controversate ale probei, cea care cerea elevilor să desemneze un sinonim pentru sintagma „de bună seamă”, Mara este de părere că aceasta este una neinspirată.
„<De bună seamă> probabil că sună relevant pentru adulți, pentru cei de peste 45 de ani. La un moment dat, fusese parte a vorbirii curente. Pentru noi, însă, locuțiunea nu înseamnă mai nimic. Nu trăim o realitate în care oamenii spun <De bună seamă că trebuie să fac ceva> și nici contextual, secvența nu dă impresia unei certitudini pentru ca sensul acesteia să fie <desigur>. Mai mult decât atât, această primă cerință valorează șase puncte! Găsirea sinonimului corect și formularea răspunsului într-un enunț valorează exact cât primul reper de la subiectul al III-lea, evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului într-un curent literar, reper ce necesită abilități de analiză și o multitudine de cunoștințe. Repet… cum ar putea fi corect?”
”Doamne ferește, nu ești în stare să scrii în limba română”
Referitor la proba la alegere a profilului, proba cu numărul trei, absolventa mărturisește că a fost supravegheată de două profesoare, care, „păreau să aibă ceva împotriva noastră”.
„Am <tupeul> să numesc atitudinea uneia dintre ele cu totul și cu totul execrabilă. După ce ni s-au împărțit foile-tip, a urmat completarea colțului secretizat cu datele personale, respectiv a primei pagini cu informațiile necesare (tipul examenului, proba și sesiunea). Unul dintre colegii mei de generație, vizibil stresat și emoționat, a completat greșit aceste detalii și, neavând voie să șteargă sau să modifice, a fost nevoit să ceară încă cinci astfel de foi. Cinci sună mult, dar sunt convinsă că, în condiții de examen, oricine poate păți acest lucru. Doamna profesoară, doamnă în vârstă și, înțeleg, cu experiență, nu s-a putut abține din a face comentarii deloc la locul lor: <Și ai mai și terminat 12 ani de școală?> sau, făcându-și semnul Crucii: <Doamne ferește, nu ești în stare să scrii în limba română…>. Dincolo de aceste remarci, aproape că a refuzat să îi mai dea încă o foaie, atunci când elevul a cerut-o: <Să vedem dacă mai ai voie după ce a trebuit să anulez atâtea>. Mă întreb, cu cele mai împăciuitoare sentimente în suflet, de ce, doamnă dragă, veniți la supravegheat? De ce, doamnă dragă, ați optat pentru meseria de profesor dacă răbdarea nu se află printre calitățile dumneavoastră? Repet pentru a treia oară. Cum ar putea fi corect?”
„De ce ne vreți proști?”
Ștefanista încheie povestirea printr-un mesaj vehement, asigurând că „încă există elevi care învață cu simț de răspundere și care își doresc într-adevăr să fie cele mai bune versiuni ale lor, contrar așteptărilor celor de la conducere”.
„Noi vrem să schimbăm în bine țara care ne-a crescut, în care ne-am format, dar avem nevoie de sprijinul vostru. De ce ne ignorați? De ce examenul de bac la limba română, la limba noastră maternă, e conceput în avantajul celor care învață pe de rost? De ce este agățat atât de tare de trecut? De ce ne vreți proști?... Nu suntem și nici nu vom fi vreodată”, conchide Mara.
