De ce nu le pasă?

După cât de mult le pasă conducătorilor de cerințele, părerile și ”puterea condușilor” putem descifra, aproape fără greșeală, gradul de democrație într-o societate. În democrațiile reale opiniile cetățenilor sunt baza (nu în totalitate) acțiunilor politico-economice, sociale, dar și a conținutului actelor normative. ”Politicile de țară” sunt o sumă de ”compromisuri” între mediul de afaceri, angajați, pensionari, partide politice și mult clamata societate civilă care la noi lipsește cu desăvârșire. Politicienii respectă solicitările cetățenilor nu pentru că ”iubesc”! Știu că vor fi sancționați la vot și asta îi doare cel mai tare!

În democrațiile ”în devenire” (oare de câte trebuie să treacă cei 20 de ani profețiți de Brucan pentru democratizarea României) politicile publice abordate de demnitari reflectă cerințele cetățenilor doar dacă coincid cu interesele lor. Când interesele lor sunt contrare asistăm la ”abureli” sau tergiversări ca în cazul pensiilor speciale, o ticăloșie pe care puterea post sovietică își fidelizează ”brațul înarmat al poporului” (poliție, servicii, armată, dar și cei din justiție care au preluat sarcina securității de-a pune cu botul pe labe opoziția). Am putea spune că această formă de democrație ”șchioapă, chioară și ciungă” este la mijlocul drumului spre dictatură ca în cazul lui Erdogan din Turcia zilelor noastre.     

Revenind la întrebarea din titlu, trebuie să arăt că și celor mai cruzi conducători (împărați, regi, faraoni) le păsa de cei conduși și le asigurau un minim al existenței, pentru că munca lor le asigura luxul extrem, construcția piramidelor sau al Marelui Zid Chinezesc. Erau considerați ”unelte vorbitoare” sau ”carne de tun” (expresie utilizată de Napoleon pentru prima dată) și pentru a fi eficienți trebuiau hrăniți, îmbrăcați și adăpostiți. O formă a ”griji față de om” apărute înaintea comunismului. ”Fiii soarelui”, cei coborâți din Olimpul de pe întreaga planetă, au construit Babilon după Babilon cu munca supușilor pentru a impresiona și a înfricoșa prin măreție, prin ”sfințenie” având și forța de represiune ce împiedica orice revoltă (Coreea de Nord).

De cine le pasă dictatorilor de la Ramses al II-lea până la Putin? De cei ce le sunt ”aproape”, dar ar vrea să le ia tronul. Din fericire sau nu și în cazul lor se aplică dictonul ”de ce ți-e frică, nu scapi”, iar loviturile de palat erau dese (pe când și la Kremlin?). În Imperiul Otoman la moartea sultanului începea lupta pentru succesiune ce se încheia cu un singur succesor. Câștigătorul își adjudeca tronul după ce călăii lui sugrumau cu șnur din mătase (obligatoriu de mătase) pe toți frații săi legitimi și ilegitimi. Unii ar spune că nu ar fi o idee rea nici în zilele noastre, văzând câte daune produce lupta pentru putere. Unor negru! Nu?

În ”democrația originală” de la noi, construită de servicii (obediente Estului), de liderii șantajabili sau proști grămadă (proști administratori bineînțeles) și de o justiție ca în Belarus conducătorii ne ascultă doar când nu au niciun interes. În rest degeaba ne spunem părerea despre furturile mari (flota, EADS, Microsoft, retrocedări, privatizări etc.) pensii speciale (e la modă) sau politica clar antinațională.

Nu le pasă că instituțiile de forță, președintele lor, guvernul lor, justiția lor, dar și parlamentul lor îi apără, le asigură (contra beneficii) perpetuarea ilegalităților. Opoziția politică e o caricatură tot de ei organizată. Să tăiem ”poala” și să fugim? Nu e o soluție pentru toți!

”Păpușarii” ne-au adus în situația de a spune: ferească Domnul de mai rău! O expresie a neputinței și a lașității!

Cu ce ar trebui să înceapă schimbarea urgentă? Un prim pas ar fi alegerea unui președinte respectat extern. Încă nu suntem capabili să acționăm fără ”tătuc”!

Dan Strutinschi

P.S. La cel mai mare târg de turism organizat la Berlin au participat 160 de țări. România NU!!! Avem sucevean ministru, dar și secretarul de stat. Nimeni nu e vinovat! Poate Dragnea?