Conștientizarea este vindecătorul nostru

Experiențele trăite în trecut nu se mai pot schimba. Singura șansă pe care o avem este să lucrăm cu trecutul nostru, dar, pentru a ne recâștiga vitalitatea și echilibrul emoțional, trebuie să vedem lucrurile așa cum sunt.

Înțelegerea a ceea ce ni s-a întâmplat și înfruntarea realității greu de suportat vor duce la și mai multă durere, dar este singura cale spre libertate. În aceste cuvinte se află esența vindecării noastre, adică trebuie să suportăm realitatea, nu din frică sau supunere, ci din iubire și compasiune. Este vorba despre acceptarea a ceea ce este. Nu putem vedea lucrurile așa cum sunt decât dacă înțelegem că tot ceea ce am văzut în trecut, am văzut printr-o prismă care nu era reală. Nu putem fi liberi până nu vedem ce am păstrat în memorie și de care nu eram conștienți - adică, amintirile noastre trecute, inconștiente. Dacă nu conștientizăm că suntem în închisoare, nu vom scăpa niciodată.

Nu trebuie să ne fie frică de trecutul tău, deoarece cheia vindecării este conștientizarea faptului că trecutul a trecut. Toate acțiunile de atunci au fost determinate de evitarea pericolului care acum nu mai există.

Una dintre adevăratele provocări și tragedii din această viață este că unii, copii fiind, au fost traumatizați și nici măcar nu știu că au fost traumatizați. S-a întâmplat așa pentru că s-au obișnuit cu situația și credeau că așa este normal. Pe de o parte, ei au reușit să dezvolte un fel de flexibilitate, iar pe de altă parte, creierul mai are amintirea durerii și reacția provenită din frica acelor experiențe dureroase. Când acești copii cresc, ei pot spune că trecutul e trecut și poate vor da dovadă de tărie în viață. Chiar dacă e posibil să nu poată oferi iubire într-o relație, deoarece nu au experiența primirii ei. Nu putem oferi nimic din ce nu avem.

Acești oameni trăiesc atât de multă durere încât pot dezvolta mecanisme de apărare din ce în ce mai puternice pentru a se adapta și a trăi viața negând durerea de a nu fi iubiți. Ei își pot ascunde această durere dorindu-și să îi ajute pe alții. Durerea nu a fost simțită în mod conștient când erau copii, dar au dezvoltat o metodă de a-i face față prin diverse căi. Dacă mai târziu ei trăiesc experiența respingerii într-o relație sau sentimentul pierderii, este posibil să fie stimulați spre accesarea durerii din subconștient. Ei credeau că acest personaj creat de traume și durere îi definea, dar în acest moment de conștientizare, libertatea apare pe măsură ce realizează că nu acesta era adevărul. Au descoperit falsitatea și ceea ce rămâne este adevăratul lor eu.

Vindecarea la acest nivel cere o muncă extraordinară cu propria persoană pentru a conștientiza ceea ce s-a întâmplat și cum ne-a afectat. Important este că, pentru a accepta trecutul, noi trebuie să îl vedem, să simțim durerea mai întâi și să recunoaștem că am fost răniți puternic. Altfel, ne vom găsi blocați într-o lume iluzorie în care ne spunem: „Nimeni nu m-a rănit. Nimeni nu mă poate răni și sunt bine". Sau exact opusul, adică să jucăm un rol folosind trecutul nostru ca pedeapsă și motivare a eșecului.

Problema este ca atunci când devenim conștienți avem tendința de a ne împotrivi, iar asta vine din încercarea de a ne înțelege și de a ne analiza limitele. Dacă nu ne place ce vedem, ne judecăm, analizăm și încercăm să ne schimbăm. Imediat ce am făcut asta, pierdem instant starea de conștiență și facem un efort și mai mare spre schimbare. Momentul conștienței nu necesită nici un fel de efort. Condiționarea noastră ne va face automat să simțim că acest lucru este greșit sau că ar trebui să ne schimbăm și să fim buni. Suntem atât de obișnuiți să spunem „trebuie" încât ne judecăm și ne criticăm singuri.

Una dintre căile prin care învățăm să supraviețuim este prin competiție și încercarea de a fi mai buni în ceea ce facem pentru a reuși. Ne dorim să fim o persoană de succes și încercăm să evităm eșecul. De aceea, viața devine o luptă între bine și rău, deoarece am fost, cândva, pedepsiți pentru lucrurile rele și răsplătiți pentru faptele bune. Așadar, viața devine o dualitate între bine și rău conform condiționării noastre.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com