Mircea Radu IACOBAN

După cum se vede, se poate și mai rău. Chiar mult mai rău! Deja s-a anunțat apariția și instalarea în Europa a noului virus Covid-2 așa că, probabil, va fi nevoie de un alt vaccin – și nu-s finalizate cu cert succes nici cercetările pentru Covid-19! Cine poate garanta că n-o să urmeze un Covid-3, apoi 4, 5, 6…până la Apocalipsă? Dar iată că, în sfârșit, Institutul Național de Statistică a dat publicității, comparativ, numărul deceselor din primele opt luni ale anului 2020 față de aceeași perioadă a anului 2019. De mult așteptam o astfel de statistică oficială care să pună capăt speculațiilor diverse, fie ele excesiv alarmiste, fie dimpotrivă. Cifra totală a morților este, surprinzător, mai mare în 2019 (176.645) decât în 2020 (176.362). Deci, mai mulți trimiși pe cealaltă lume anul trecut, când virusul încă nu se născuse, decât anul ăsta îndoliat de pandemie! Situații asemănătoare relevă graficele publicate în Marea Britanie, Germania, Spania, Franța. Ceea ce ar putea însemna ori că faimosul Covid-19 e „tigru de hârtie”, ori că, cel puțin la noi, datorită merituoaselor strădanii ale Guvernului, destoiniciei corpului medical și colaborării responsabile a cetățeanului cu masca și săpunul s-a izbutit frânarea mortalității, cea generală fiind adusă chiar sub nivelul anului trecut.

Ori, mai știi, poate fi vorba despre un fifty-fifty între cele două ipoteze. Cum-necum, cifrele „vorbește”. Cele absolute se cuvin, firește, luate ca atare și deplin respectate: atâția morți astăzi, asta e, nu se discută, dar cele care permit ori chiar obligă la o relaționare sunt mai puțin infailibile. Crește zilnic și numărul de infectări și cel de teste – în România și în toată lumea. La urma urmei, logic: dacă la X teste ai Y confirmări Covid, firește că la X2 teste vei avea Y2 rezultate pozitive. Ceea ce se întrevede în raportările de sâmbătă-duminică: unitățile sanitare lucrând mai relaxat și testând mai puțin, și rezultatele apar ca mai puțin îngrijorătoare, anunțând iluzoriul „platou”.

Nici raportarea cifrei decedaților la numărul total al locuitorilor României n-are prea mare relevanță, câtă vreme habar n-avem câți români viețuiesc de fapt în spațiul mioritic și INS a luat în calcul „decedații care aveau domiciliul sau reședința obișnuită în România”. „Obișnuită” în ce sens? În chiar perioada cercetată statistic s-a înregistrat cea mai mare vânzoleală la frontiere, probabil că au fost mult mai multe intrări decât ieșiri la începutul carantinei, „fenomenul demografic” cunoscând atunci alte valori de la o zi la alta… Din păcate, după prima imagine cu feliile aproape egale decupate din cercul roș-albastru pentru a reprezenta procentual comparația 2019-2020, mai urmează două grafice care… mai bine lipseau: „Decesele produse în perioada ianuarie-august 2019 și 2020, pe cauze” și „Diferența dintre decesele din perioada martie-august 2020 și cele din același interval al anului trecut, pe câteva din cauzele frecvente”. Nu pot crede că reprezentările grafice aparțin INS, care, probabil, la solicitarea HotNews, a furnizat doar cifrele cu pricina, responsabilitatea așezării lor în pagină asumându-și-o redacția. La prima vedere, totul pare în ordine, dar dacă pui mâna pe abac și totalizezi cifrele parțiale, până și un nul la matematică precum sussemnatul vede că rezultatul dintr-un grafic nu „consună” cu valorile din celălalt. Sumedenie de inadvertențe: de pildă, dacă însumezi cifrele din graficul 2 rezultă că în 2019 ar fi fost, în 8 luni, 351.000 de morți (în primul grafic, 176.000) și în 2020, 238.000 (de fapt, 176.000)! Sunt destule astfel de neconcordanțe, unele provenind și din foarte discutabila decizie a Organizației Mondiale a Sănătății, care obligă trecerea oricărei morți în sarcina Covid dacă a existat un test pozitiv – asta și în situația în care comorbiditățile ar fi fost evident cele hotărâtoare (știrea bombă ar fi aceea că un bărbat călcat de tren a murit de coronavirus!).

 Graficul HotNews permite suspiciunea că aceeași boală este numărată și raportată de două-trei ori, conține și alte imperfecțiuni ce lasă impresia neprofesionismului, drept pentru care consider că statistica pandemiei ar merita să fie revăzută și așezată în pagină barem cu necesara respectare a legilor… aritmeticii. Și întrucât văd că, pe internet, articolele mele recente sunt marcate cu tag-uri sinistre gen „decese”, „morți”, „boală”, „reanimare”, aș încheia într-o notă mai optimistă, propunând ceva… haz de necaz. Cum ar fi: „După pandemie, vom fi toți ca la 20 de ani – fără griji și fără bani!” Sau: „Ce se mai aude, cât timp ne mai spălăm pe mâini?” Numai că o voce nevăzută îmi șoptește la ureche: „Râzi tu, râzi, Arap Alb!” Înfloritor și dătător de speranțe în primele săptămâni ale pandemiei, hazul de necaz pe tema coronavirus acum se sleiește văzând cu ochii. Prea-s întunecate negurile la orizont!