Toate trec ca floarea spulberata

Ar fi împlinit 60 de ani...

Astăzi! Ea, cea născută altminteri chiar în Florar.

N-a fost să fie. Boala parşivă, monstruoasă am îndrăzni spune (tipologia prenumără, la ceasul de faţă, aprox. 300, trei sute!?, de feluri în nemilosul beteşug), cancerul şi-a făcut – prost de tot!, treaba.

Educatoare vreme de 40 de ani neîntrerupţi în chiar localitatea de baştină, Voievodeasa - Suceviţa, Viruţa Corjîn (n. 1959) s-a stins anul trecut, în Brumărel, la 59 de ani. Dăscăliţă dedicată, probând indiscutabilă chemare - fiică, soţie, mamă, bunică ori colegă şi prietenă fără de cusur, Elvira a muncit – a trudit şi s-a jertfit exemplar. Ca un pai de lumânare aprinsă şi arzândă la ambele capete.

A iubit! Între toate, semenii şi FLORILE (până la Dumnezeu !) pe care, înainte de toate, le-a sădit, îngrijit şi cultivat printre COPII – flori, altminteri şi ei – ele nepieritoare, Căldura şi Lumina Vieţii.

Astăzi, ar fi împlinit 60 de primăveri! N-a fost să fie...

Inimă răcită prea devreme, om bun, suflet ales şi nobil caracter, făptură firavă fără de seamăn, plămădită şi zidită viguros din delicateţe şi negrăită sensibilitate (câtă sensibilitate – tot atâta suferinţă), Viruţa cea generos binecuvântată de pronia cerească a plecat să se odihnească pe îndelete printre entităţile angelice, lăsând în urmă memorabile avuţii, lecţii nepereche de bunătate şi frumuseţe sufletească.

La urma urmei, pământul are doar laţuri şi lanţuri.

Cerul, doar aripi...

Astăzi, cea născută în luminosul şi explozivul Florar ar fi rotunjit 60 de... primăveri!

N-a fost să fie...

Rămână, aşadar, şi unii şi alţii, să ne trecem obstacolele ce par ziduri tratându-le drept ferestre, drept oglinzi, vorba Pleşului cuminte. Ştiut fiind de când e lumea-lume că, între toate, iubirea e singurul lucru care se înmulţeşte atunci când îl împarţi.

Cu fiecare dintre cei

De care moartea ne desparte,

Plecăm şi noi, lăsând o parte,

În fiecare dintre ei...

Doar vorba inspiratului Serghei - poet să ne mai procure, fiştecăruia, niscai alin, îndurare, mângâiere:

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.

Toate trec ca floarea spulberată.

Veştejit de-al toamnei mele frig,

Nu voi mai fi tânăr niciodată...

În dorinţi încep zgârcit să fiu,

Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?

Parcă pe un cal trandafiriu