Structura propagandei LGBT antidemocratice, anticreştine şi antiraţionale (II)

Circulă de vreo două zile un text manipulativ în mediul on-line intitulat „Structura propagandei anti-democratice”. Textul afirmă că susţinătorii Căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie ar urmări o strategie de manipulare care ar presupune crearea unui duşman fictiv, producerea unor teorii ale conspiraţiei, folosirea sindromului de cetate asediată etc. Iată cum arată, de fapt, structura adevăratei propagande antidemocratice susţinute de cei care au circulat acel text.

(…)

5. Se pretinde că respectiva stare de fapt, de pildă dorinţa unor căsătorii sau a unor parteneriate civile gay în societate, era preexistentă, iar politicienii care se folosesc de ea nu fac decât să reprezinte, democratic, starea de spirit a unui electorat de regulă exagerat ca număr şi în ceea ce priveşte intensitatea pasiunii politice „pentru cauză”. În consecinţă, legalizarea unor proiecte de căsătorii şi de parteneriate civile şi de căsătorii „gay” sau între mai mulţi parteneri (cum se întâmplă deja în Brazilia) e interpretată ca legitimă din punct de vedere democratic.

Exemplu: Filosoful britanic Sir Roger Scruton ne aminteşte că în anii ‘60, în mediile universitare britanice în care s-a format, în care prezenţa gay-ilor era destul de consistentă, nimeni nu s-ar fi gândit vreun moment la legalizarea unor parteneriate civile sau căsătorii gay. În fapt, premisa cu care a pornit propaganda LGBTQ în anii ‘60 era următoarea: e treaba fiecăruia ce face la el în dormitor. Acum, ce face fiecare în dormitor e scos în spaţiul public şi e transformat în pretenţie pentru drepturi politice suplimentare pe baza „orientării sexuale” sau a „preferinţelor sexuale”. Drepturi politice care însă, odată ce sunt recunoscute de stat şi legiferate, limitează libertatea de conştiinţă, libertatea religioasă şi libertatea de expresie a unei vaste majorităţi a populaţiei. Toţi cei care vor mai îndrăzni să spună, după acea, că o Căsătorie este între un bărbat şi o femeie vor risca să fie marginalizaţi, arătaţi cu degetul, daţi afară de la locul de muncă, târâţi în instanţe şi băgaţi la închisoare, cum vedem deja că se întâmplă în Statele Unite.

6. Se deformează, cu orice preţ, poziţia preopinenţilor din tabăra apărătorilor Căsătoriei – poziţie care nu este niciodată prezentată ca atare.

Exemplu: Nu vei spune niciodată ce apără sau de ce apără creştinii şi conservatorii Căsătoria între un bărbat şi o femeie. Ce dacă ei spun, iar şi iar – noi apărăm familia care e nucleul de bază al societăţii în faţa unor atacuri antidemocratice şi antiraţionale; ce dacă ei spun, iar şi iar – nu avem nimic cu gay-ii, nu despre gay e discuţia, iar felul acesta de a pune problema face rău tuturor, inclusiv gay-ilor. Vei evita orice confruntare deschisă cu poziţia lor, în timp ce vei arunca, iar şi iar, vechile sloganuri, pe principiul că o minciună repetată suficient de des se transformă într-un adevăr.

Vei spune, aşadar, că ei sunt nişte conservatori demonici, oameni care susţin teorii ale conspiraţiei, retrograzi şi homofobi dezgustători, oameni pe care oricine îi atacă şi îi înjură, pe care oricine îi sabotează indiferent de josnicia mijloacelor folosite face un bine societăţii, deoarece netezeşte, nu-i aşa, calea progresului inevitabil spre noul socialism şi totalitarism (deocamdată) „soft”.

Structura asta e identică şi identificabilă ca atare în toate mişcările politice antidemocratice, anticreştine şi marcate de o pasiune vecină cu posedarea ideologică: de la anarhiştii şi teroriştii bolşevici ai secolului al XIX-lea, de la posedaţi ideologic precum Serghei Neceaev şi Vladimir Ilici Lenin, la Troţki, Stalin, Mao şi Pol Pot, la Hitler şi Mussolini, via mişcările anarhiste şi radicale de stânga ale anilor ‘60, la mişcări de stânga radicale din ziua de azi cu rădăcinile în ideologia unor Neceaev, Troţki şi Lenin.

O propagandă care nu ajută pe nimeni cu nimic – în afară de neobolşevici, de aceia care au recosmetizat şi au transformat vechea luptă de clasă în lupta de identitate sexuală şi gen.

Gabriel Popa