Adăposturile de protecţie civilă din judeţul Suceava pot proteja 3.068 de persoane

Protecţia populaţiei în adăposturi, în cazul unui dezastru, poate fi asigurată în judeţul Suceava în 22 de adăposturi speciale amenajate, cu o capacitate totală de 3.068 de persoane. Un raport al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ”Bucovina” Suceava, prezentat public recent, arată că angajaţii ISU au verificat aceste adăposturi, plus cele şase puncte de comandă din judeţ, însă ”nu se poate vorbi despre existenţa unui fond de adăpostire suficient, cantitativ şi calitativ la nivelul judeţului”. ”Aceasta mai ales pentru faptul că municipiul reşedinţă de judeţ nu beneficiază de un adăpost punct de comandă, iar punctul de comandă existent la nivel judeţean nu răspunde cerinţelor impuse de norme”, se precizează în raport. 

Municipiul Suceava şi-a pierdut punctul de comandă, aflat sub hotelul Bucovina-Severin, după ce clădirea a fost vândută cu tot cu buncărul din subteran. Construcţia acestuia a început în anii '70, ca o construcţie pentru funcţiune specială, la o adâncime de patru metri şi cu o suprafaţă de circa 200-300 de metri pătraţi. A fost gândit ca post de comandă, cu mult mai multe dotări decât un adăpost obişnuit de apărare locală antiaeriană. Chiar şi hotelul Bucovina a fost construit cu un grad de rezistenţă la cutremur mare, fiind una dintre cele mai rezistente construcţii din Suceava. La un seism de 7-8 grade pe scara Richter s-ar răsturna, nu s-ar prăbuşi.

Adăposturile ”ALA” au fost în realitate depozite de murături

Buncărul de sub hotel a fost prevăzut şi cu un canal de refugiu în caz de pericol, care iese la 12 metri de hotel, între bibliotecă şi Parcul Central. Deşi iniţial s-a stabilit ca tunelul de salvare să iasă în Parcul Central, ulterior s-a optat pentru varianta mai scurtă. Normativele prevăd ca lungimea unui astfel de canal subteran să fie de 1/3 din înălţimea clădirii de sub care pleacă, dar pentru că structura hotelului nu permite prăbuşirea, ci doar răsturnarea în faţă, s-a considerat că este suficient de sigur şi cu ieşire în lateral pentru că eventualele ruine oricum nu ar acoperi calea de salvare. Înălţimea tunelului este de 1,20 m, iar capacul de la ieşire se poate deschide numai din interior, datorită unui sistem special de prindere, cu clame. Accesul în buncăr se făcea atât prin bucătăria, cât şi prin spălătoria hotelului, printr-un labirint de culoare. Uşile au fost din fier masiv, căptuşite cu plumb.

La tunelul de fugă se ajunge pe la toaleta buncărului. Între chiuvete şi WC, pe peretele din spate este o uşă pătrată din fier, cu un sistem de închidere asemănător celui de la submarin. Pe când era funcţional, uşa era foarte bine mascată de o placă, însă ulterior placa a fost îndepărtată.

Din informaţiile noastre, principalul motiv pentru care primăria a renunţat la centrul de comandă de sub hotelul Bucovina-Severin a fost acela că noile normative prevăd ca pereţii de beton armat ai unei astfel de construcţii să aibă o grosime de 60 de cm, iar cei ai buncărului au doar 40 de cm. Până în acest moment, municipalitatea nu a construit un alt centru de comandă pentru situaţii de urgenţă şi nici nu şi-a anunţat public intenţia de a o face.

De altfel, subiectul adăposturilor de protecţie civilă nu a fost unul de mare interes în România. Chiar şi pe vremea comunismului, când această funcţiune ar fi trebuit să fie îndeplinită de o parte dintre subsolurile de blocuri, marcate corespunzător cu ”ALA” (apărare locală antiaerienă pentru protecţie civilă), adăposturile erau folosite pe post de depozite pentru conserve şi murături. La inspecţii, tot ce aveau locatarii de făcut era să-şi mute pentru câteva ore murăturile în casă.