Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Studenţii Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” au deschis, sâmbătă, seria spectacolelor din cadrul Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru de la Suceava, cu piesa „Stele în lumina dimineţii”, a lui Alexandr Galin.
Cu duioşie, înţelegere şi umor, în faţa spectatorilor a fost adusă o zi din viaţa a patru prostituate din Moscova, izolate pe durata trecerii flăcării olimpice prin oraş, pentru a nu strica imaginea patriei, într-o baracă a unui fost spital de nebuni.
În acordurile tulburătoare ale muzicii ruseşti, ridicarea cortinei ne arată un decor cu paturi de campanie, saltele murdare, o noptieră de spital, o lampă de interogatoriu deasupra patului, un felinar pe o masă la care scrie o femeie ce pare a fi gardiană, zidul unei clădiri părăginite vopsite în verdele universal al azilurilor din ţările comuniste, ferestre în locul cărora sunt scânduri bătute în cuie, o valiză de carton pregătită de plecare sau abia venită şi sticle de băutură, pline şi goale. Poate fi orice, de la azil de noapte la puşcărie, dar clar un loc în care „aerul proaspăt pătrunde prin zăbrele”, cum ne va spune mai târziu nebunul liniştit Saşa.
În scenă intră Lora, interpretată de Alina Rotaru, prostituata frumoasă, elegantă şi cultivată, care recită versuri şi citează din clasici, născută din mamă alcoolică şi tată necunoscut, refugiată imaginar într-un istoric familial cu artişti de circ şi academicieni. Aflată la vârful „carierei”, are obsesia zborului şi visează să scape de viaţa sordidă pe care o împarte cu Klara (Anamaria Maier), colega de trotuar călită în lupta pentru supravieţuire, şi cu „peştele” lor. Se agaţă de orice pai despre care crede că ar putea-o salva, chiar şi de nebunul liniştit Saşa (Idris Clate), fizicianul-doctor închis pe viaţă în azil, pe care încearcă să-l seducă şi să-l determine să o ceară în căsătorie.
Patru prostituate, un miliţian, un nebun cuminte şi o pompiereasă spun o poveste despre visuri pierdute sau înecate în alcool
Maria (Alina Petrică), copila eliminată din şcoală după ce a fost acuzată pe nedrept că a fost găsită „goală şi beată în căminul de băieţi”, ajunge pe străzi, face un copil din flori şi este alungată şi de acasă. Încă minoră, este prostituata abia rătăcită pe drumul spre drojdia societăţii. Culeasă de miliţianul Kolea, interpretat de Alex Călin, trăieşte cu acesta o poveste de dragoste imposibilă, dar nu din cauza trecutului ei, ci a mamei lui, pompiereasa Valentina. Pe post de gardiană la baracă, Valentina îi arată Mariei prin toate mijloacele de care dispune că nu are ce căuta în viaţa fiului ei şi o convinge până la urmă să plece.
Anna, prostituata ratată, murdară, şleampătă şi eşuată în alcool, interpretată impecabil de Mihaela Velicu, este cea care forţează practic spectatorul să vadă visurile zdrobite ale personajelor şi gingăşia iubirii dintre Kolea şi Maria. Doar Anna mai crede că Maria poate fi încă salvată şi luptă pentru ea cu Valentina, apoi cu dura Klara, care o convinge pe tânăra prostituată să o însoţească la o „petrecere”, în locul Lorei. Luptă cu Maria însăşi şi pierde când fata merge cu Klara, deşi spune că îl iubeşte pe Kolea pentru că „mi-a promis că mă învaţă să înot”.
Acţiunea se derulează cursiv, poveştile se întrepătrund, replicile spumoase sau atinse de dramatism zboară de la un personaj la altul şi spectatorul se amuză, chiar dacă uneori râsul e amar. Până când Maria şi Klara se întorc violate cu sălbăticie şi bătute crunt. Klara e pe picioare, Maria, însă, a fost învinsă. „Am pierdut trenul... Nu pot să mai ajung la copilul meu, care va crede că l-am părăsit...”, şopteşte Maria de pe salteaua pe care au întins-o Anna şi Lora.
Afară trece flacăra olimpică şi toţi aleargă să vadă focul de artificii printre scândurile bătute în ochiul ferestrelor. Numai Maria rămâne în braţele lui Kolea şi moare pe salteaua murdară, în bubuitul jocului de lumini de pe cer. Este momentul în care, aşa cum au spus cei care au pus în scenă acest spectacol, „râsul ţi se opreşte în gât, transformat într-un dureros nod de lacrimi”.
„Stele în lumina dimineţii” a fost un început excelent al festivalului de teatru, aplaudat minute în şir de spectatorii din sală. Păcat, însă, că numărul acestora a fost destul de redus.
Astăzi, „Cu uşile închise”, mâine „Clasa noastră”
Următoarea reprezentaţie, cea de duminică, a aparţinut studenţilor englezi. Universitatea de Arte Central Saint Martins Drama Center în coproducţie cu Béznă Theatre din Londra, Marea Britanie, au pus în scenă piesa „Crimă”, de Nico Vaccari. În succesiunea ajutor social suprimat-alcoolism-furt-prostituţie infantilă-crimă, spectacolul expune legătura directă dintre politicile care îi dau deoparte pe cei care nu se pot menţine în cursă şi actele disperate la care recurg aceştia pentru a supravieţui.
Astăzi, studenţii de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, Republica Moldova, joacă, tot la Casa de Cultură din Suceava, începând cu ora 20.00, „Cu uşile închise”, de Jean-Paul Sartre. Un ziarist, o funcţionară la poştă şi o soţie întreţinută ajung în aceeaşi cameră în infern. Toţi consideră că sunt aici din greşeală, fiecare îşi spune povestea vieţii, dar cu un element-cheie lipsă: păcatul. Până la urmă toţi îşi recunosc crimele, dar sinceritatea nu le-a adus eliberarea. Ajung să nu-şi mai suporte unul altuia prezenţa, vor să iasă cu orice preţ, dar înţeleg că pedeapsa este în a convieţui şi a se tolera unul pe altul în aceeaşi cameră.
Mâine, scena reprezentaţiei este curtea interioară a Cetăţii de Scaun a Sucevei (Casa Culturii, dacă plouă).
De la ora 21.00, studenţii de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru, Bucureşti, ne prezintă „Clasa noastră”, de Tadeusz Slobodzianek. Este povestea unui grup de copii, catolici şi evrei, care cresc, învaţă şi se joacă împreună. Stalinismul, nazismul, discriminările îi pun la încercare, să trădeze sau să lupte şi să moară pentru convingerile lor. „Clasa noastră” este o poveste despre zece copii şi destinul fiecăruia dintre ei de-a lungul a 70 de ani de istorie. O piesă despre oameni şi puterea sentimentelor.
