Copiii cu autism şi nevoia lor de a trăi într-o realitate concretă stă la baza mai multor campanii de presă demarate recent, care atrag atenţia asupra faptului că aceşti copii nu sunt luaţi în serios de stat, mai ales după ce împlinesc 18 ani, deşi numărul lor este în creştere. Specialiştii apreciază că 12 copii la 10.000 de persoane sunt cu probleme de autism.

 

25 de copii cu autism în Suceava

În judeţul Suceava sunt aproape o sută de copii diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist (93), din care 25 sunt în oraşul reşedinţă de judeţ. În Complexul Terapeutic „Blijdorp - O Nouă Viaţă” sunt înscrişi 11 copii diagnosticaţi cu autism (zece băieţi şi o fată). „Metodologia de lucru utilizată în cadrul complexului în terapia şi recuperarea copiilor autişti preia elemente din marile orientări terapeutice existente (ABA, PECS, TEACH) elaborându-se pentru fiecare copil un program individualizat, care ţine cont în primul rând de nivelul de dezvoltare cognitivă a acestuia şi de modalitatea proprie în care se manifestă simptomele autiste”, ne-a explicat psihologul Lucreţia Ivan.

Ea ne-a spus că acest program cuprinde obiective legate de socializare, autonomie, dezvoltare cognitivă şi motorie.

„În timp şi după o implicare activă şi constantă în activitatea cu copiii autişti, aceştia pot atinge un nivel ridicat al autonomiei personale (dar nu şi sociale), pot dobândi un limbaj funcţional de bază (verbal sau non-verbal) pentru a-şi exprima nevoile şi a răspunde unor cerinţe minimale, îşi dezvoltă un stil de gândire propriu care rămâne însă rigid, axat pe concret şi marcat de dezvoltare inegală a diverselor procese cognitive”, a mai completat Ivan.

 

Copilul cu autism, indiferent şi închis în sine

Întreaga existenţă a copilului şi ulterior a adultului autist este un proces continuu de învăţare de noi deprinderi şi o extindere a sferei de aplicabilitate a celor deja însuşite.

Psihologul Daniela Tonigar, de la Complexul „Blijdorp”, explică care este comportamentul minorilor cu autism: nu răspund atunci când sunt strigaţi pe nume, evită contactul vizual, par indiferenţi şi închişi în sine, nu vorbesc sau vorbesc foarte puţin, utilizează un ton şi un ritm anormal în exprimare, nu iniţiază o conversaţie, au mişcări repetitive (îşi balansează şi îşi rotesc mâinile, se leagănă, merg pe vârfuri, manevrează atipic jucăriile), adoptă ritualuri comportamentale specifice, pot fi hiperactivi.

Ea a mai precizat că autismul reprezintă o tulburare globală de dezvoltare a copilului, care poate fi observată înaintea vârstei de trei ani şi care se caracterizează prin incapacitate de interacţiune socială, deficienţe în comunicare.

 

Nu se cunosc cauzele autismului

Autismul este o afecţiune caracterizată prin probleme de comunicare şi de comportament. Copiii cu autism nu pot stabili relaţii de comunicare verbală în condiţii normale.
Activităţile de rutină şi stereotipurile îi ajută să se simtă în siguranţă. Simpla prezenţă a unei persoane noi sau schimbarea de program sunt câteva motive care pot determina pe de o parte, excese de furie, pe de alta parte, ignoranţa totală din partea copilului cu autism.

Nu se pot preciza cu exactitate cauzele care determină apariţia autismului, de-a lungul timpului existând mai multe ipoteze care au pus tulburarea pe seama factorilor genetici, a unor factori de mediu prenatal şi postnatal (infecţii ale mamei, vaccinuri, etc.), pentru ca, în ultimul timp, accentul să cadă din ce în ce mai mult pe anomalii existente la nivelul structurii şi funcţionării cerebrale, mai precis a girusului temporal superior.

Autismul este mai frecvent întâlnit la băieţi decât la fete, incidenţa fiind de 4:1. În cazul fetelor diagnosticate cu autism, simptomele sunt mult mai severe.

 

Părinţi copleşiţi de durere

Am stat de vorbă şi cu tatăl unui copil diagnosticat cu autism, un băieţel în vârstă de şapte ani, care este dus zilnic de către părinţi la terapie educaţională în Centrul „Blijdorp”.

Imediat după ce copilul a împlinit vârsta de doi ani, părinţii au observat că fiul lor are probleme. Au mers pe la diferiţi medici, care, în final, l-au diagnosticat cu autism. Părinţii au apelat la un psiholog, care s-a ocupat aproape doi ani de zile de copil. Atunci s-au cunoscut anumite progrese. Acum, când băiatul are deja şapte ani, este din ce în ce mai greu să acumuleze anumite informaţii.

„Când am aflat de ce boală suferă singurul nostru copil am fost dărâmaţi. Mergeam pe stradă, şi dacă mă întreba cineva de unde vin şi unde merg nu ştiam să răspund. Am început să ne documentăm, să vorbim cu alţi părinţi care au copii cu acelaşi diagnostic. Toţi ne-au încurajat, ne-au susţinut, dar, în final, au recunoscut că este o boală incurabilă”, ne-a povestit tatăl băiatului.

După multe lacrimi, deznădejde, aceşti oameni, ca multe alte familii cu copii autişti, s-au obişnuit cu ideea că au de crescut un copil cu probleme şi trebuie să ducă lupta mai departe.

„Sunt conştient că niciodată băiatul nostru nu se va descurca singur. Nu iese din cameră singur, mă trage de mână. Nu vorbeşte. Nu are un handicap vizibil, de aceea multă lume crede că este prost crescut atunci când îl văd că se comportă ciudat: ţipă, merge pe vârfuri, dă ochii peste cap. A învăţat câteva lucruri, dar după multe repetiţii, ca la dresaj”, ne-a mai povestit bărbatul.

Copleşit şi acum de durere, el este îngrijorat de faptul că statul nu face nimic pentru aceşti copii, mai ales când ei devin adulţi. Dacă până la 18 ani, minorii cu autism au dreptul la un însoţitor, după ce împlinesc această vârstă nu mai beneficiază de nici un sprijin din partea statului, dar boala lor se agravează de la o zi la alta.

 

Iluzia unei vindecări miraculoase

„Multe familii refuză să accepte realitatea, mai ales că nu sunt informate asupra a ceea ce înseamnă autismul şi ce pot să facă pentru copilul lor şi atunci caută terapii miraculoase, încep să demareze campanii pentru strângerea de fonduri, atrase de reclama unei vindecări în alte ţări. Este fals şi, mai mult, este inuman ca medici sau specialişti să vândă iluzia unei vindecări imposibile”, a precizat şef birou educativ - Complexul Terapeutic „Blijdorp, Anca Rişnicu.

Aceasta a mai explicat că în înţelegerea unui copil autist şi a comportamentelor sale nu putem utiliza aceleaşi explicaţii ca în cazul unui copil cu dezvoltare normală, deoarece atunci când aceştia ţipă sau sunt foarte agitaţi nu înseamnă că sunt încăpăţânaţi sau nu vor să facă ceva, ci înseamnă că vor să ne comunice ceva şi nu pot.

„Aş recomanda familiilor care au copii cu autism să apeleze la ajutorul unui centru specializat, pentru că afecţiunea mediului familial nu este suficientă pentru a răspunde nevoilor acestei categorii de copii”, ne-a spus şef birou educativ - Complexul Terapeutic „Blijdorp, Anca Rişnicu.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Lumea necunoscută a copiilor autişti.

Comentarii