Sorin AVRAM

Centrul Sucevei arată frumos seara, atunci când ninge, iar beculeţele care împodobesc bradul sunt puse în funcţiune. În ajutorul luminilor din brad şi al celor din becurile care stau de strajă de o parte şi de alta a drumului sar necontenit bliţurile aparatelor de fotografiat şi ale telefoanelor mobile mai cu talent.

Ştiinţa şi tehnica au demonstrat că poporul român nu e doar un popor de doine şi de balade transmise din gură în gură sau că acesta este format în proporţie de 100% din poeţi, ci că poporul se descurcă foarte bine şi pe teritoriul rezervat artei fotografice.

Aşa cum nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui, aşa nu mai există om care să nu fi făcut o fotografie, măcar o dată, doar o dată cu telefonul lui. Urşii împăiaţi care tronau în faţa panoului pictat cu ape lin curgătoare şi cu privighetori frumos cântătoare, care-şi aşteptau, cu mulţi ani în urmă, muşteriii la pozat, au fost înlocuiţi cu succes de fete frumuşele ori de băieţi şmecheroşi veniţi în vacanţă sau la oraş pentru a-şi vedea prietenii şi rudele, dar şi pentru a se fotografia în faţa bradului împodobit.

Atmosfera de sărbătoare este completată de şuieratul vesel al mocăniţei care geme de plăcere sub greutatea bocancilor făcuţi pe vapor şi vânduţi în bazarul din Lunca Sucevei, dar şi sub cel al ghetuţelor pe care viitorul ţării l-a luat de sub bradul pe lângă care a trecut mama, tata, bunicul sau fratele mai mare care-şi aduce aminte cu nostalgie de vremurile în care credea că Moş Crăciun există în carne, oase şi barbă.

Până aici am descris cum am putut şi eu partea frumoasă a poveştii care se spune în centrul municipiului Suceava. Însă, dacă dai la o parte beculeţele din bradul împodobit şi flash-urile telefoanelor mobile vezi cum stau în întuneric, ca lupii care-şi vânează prada la lăsatul serii printre brazii de la poalele Rarăului care-au scăpat de drujbă, chioşcurile unor investitori strategici. Cum cei care le deservesc sunt şi ei oameni, adicătelea cum şi pentru ei sărbătoarea e sărbătoare, chioşcurile au fost închise, cel puţin în Ajunul Crăciunului. Dar sărbătorile vin (fiert) şi pleacă, iar chioşcurile trebuie să producă.

Am să trec în această seară să văd dacă grătarele au început să sfârâie din nou aşa cum sfârâie călcâiele celor care, pentru a se încălzi, se foiesc în ritmul manelelor care „rup” boxele atârnate deasupra cotletelor care stau cu burdihanul în sus după modelul brevetat de sindicalistul român pe plajele de la malul mării. Astăzi este 30 decembrie. Comuniştii au stabilit ca pe 30 decembrie să se sărbătorească Ziua Republicii. „Republică, măreaţă vatră”. Dar, „Republică, măreaţă şatră” ce are?   

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Republică, măreaţă şatră.

Comentarii