Doru POPOVICI

E ultimul meu articol din acest an. Aşa cum se obişnuieşte, m-am gândit să fac şi eu un bilanţ cu acest prilej. Nu doar al fotbalului (că nici n-avem ce aduna, că iese cu minus!) ci al sportului românesc în general.

A fost an olimpic. Spre deosebire de alte ediţii, la Olimpiada chinezească am reuşit să facem istorie: un român (şi să fiu al naibii dacă ştiu cum îl cheamă), presupun înotător, a reuşit în premieră mondială să participe la propria-i cursă nu în bazin, ci în sala de masaj. Trebuie că s-o fi mirat tare când a văzut că pe bloc startul rezervat lui nu era nimeni. Apropo: n-am aflat încă dacă lui, antrenoarei lui şi şefului delegaţiei li s-au imputat cheltuielile, aşa cum s-ar cuveni, la preţurile zilei pentru excursionişti. Dacă ar fi fost sportivi, puteau fi achitate de stat, ca tuturor celorlalţi. Dar ei au fost în excursie, e clar. În rest, ne-am mai făcut de râs la tot ce se putea, de la handbal în varianta Tadici până la atletismul grasei ăleia, Grasu parcă, aia care a aruncat o dată de parcă mâncase apă cu biscuiţi şi de altele două în plasa de protecţie. Ruşinea ne-a fost spălată de doamnele alea respectabile: Diţă, Susanu, Andronache şi de domnişoarele Dumitru şi gimnastele. De aia şi închin o cupă de şampanie: noroc!... de ele, că altfel catastrofa era totală.

Comparabilă, adică, cu tot ce am reuşit şi în restul anului, la mai toate competiţiile majore, din toate sporturile. Şi mai ales la cele de echipă: fotbal, handbal, volei, rugby, polo. Iar dacă am scris şi cuvântul magic, „fotbal”, vă invit să rememoraţi momentele de vârf ale memorabilului an 2008: jocul jenant de la „Europene” al Naţionalei, oricum mai performant (am scos două puncte, nu?) decât al celor 5 echipe de Cupa UEFA care n-au reuşit nici măcar o singură calificare în grupe.

Am rămas, în schimb, campioni mondiali la vorbitul despre sport şi mai ales despre fotbal: la toate orele, pe toate canalele, toţi analfabeţii, de la preşedinţi şi antrenori până la fotbalişti şi chiar destui ziarişti se întrec în chifle lingvistice şi de logică şi de exprimare de toate felurile. De aia, chiar şi dacă îţi urează „La mulţi ani!”, trebuie să fii circumspect: ori e Paştele, nu anul nou, ori cred că asta e înjurătură, ori că le aduce puncte.

Eu, nefiind unul din ei, vă urez din inimă chiar asta: La mulţi ani!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Noroc!... de fetele-alea patru.

Comentarii