Ortacii au plecat. Un bloc în care au locuit aceşti oameni pe vremea când în zona Broşteni mineritul era în floare s-a deteriorat şi stă să se prăbuşească. Nu mai are uşi, geamuri, apă, încălzire, nu mai are nimic. În acest univers al groazei, la parter, într-un colţ al clădirii, două camere par locuibile. În jurul lor este o mizerie greu de închipuit. Adevărate depozite de gunoaie, peste care trebuie să calce zilnic o familie cu trei copii care trăieşte aici de cinci ani de zile. Blamaţi de unii consăteni, compătimiţi de alţii, Doina Ştefan şi Mihai Todosia încearcă să îşi crească copiii departe de lumea civilizată, printre gunoaie şi fecale. Ei aşteaptă o locuinţă socială din partea Primăriei Broşteni, pentru ca şi copiii lor să aibă dreptul la educaţie şi să nu mai parcurgă aproape 3 kilometri până la şcoală.

Viaţă mizeră

Într-un bloc dezafectat, care a aparţinut fostei colonii miniere Holdiţa – Broşteni, locuieşte o familie cu trei copii minori. Deşi blocul prezintă pericol de prăbuşire, Doina Ştefan şi concubinul ei, Mihai Todosia, trăiesc împreună cu copiii în cele două camere care au mai rămas în picioare, după ce s-a distrus tot ce s-a putut din acel imobil. Clădirea nu mai are geamuri, iar vechile camere sunt acum folosite drept closet pentru aceşti oameni condamnaţi la o viaţă mizeră.

Femeia mai are trei copii, care, din cauza condiţiilor grele de trai, au preferat să plece de lângă părinţi.

Unul dintre băieţi, în vârstă de 12 ani, Cătălin Dicu, a abandonat şcoala şi a plecat să muncească ca cioban la o stână din judeţul Cluj. De doi ani, copilul îşi petrece cei mai frumoşi ani printre oi şi sălbăticiuni, în timp ce fraţii săi au rămas în Broşteni.

Mihaela, în vârstă de 11 ani, şi Marian Dicu, în vârstă de 13 ani, locuiesc şi sunt îngrijiţi în Centrul de zi din Broşteni, finanţat de Fundaţia „Bread of Life”. Sunt de patru ani în grija acestei fundaţii, unde au toate cele necesare unei vieţi decente. Copiii sunt la şcoală şi dacă le este dor de mamă şi frăţiorii vitregi iau drumul spre casa insalubră unde locuieşte restul familiei. Aceşti copii sunt din alte relaţii pe care femeia le-a avut în trecut.

Cu bărbatul cu care este acum, femeia are alţi trei copii, dar doar cel mai mic poartă numele bărbatului.

„Vreau să fim o familie”

„Vreau să-i recunosc şi pe ceilalţi doi. Vreau să fim o familie”, ne-a spus Mihai Todosia, care lucrează „la negru” prin sat, pe la gatere, pentru a aduce o pâine pe masa familiei sale.

Alături de cei doi concubini, la parterul blocului gata să se prăbuşească trăieşte Larisa, o fetiţă vioaie în vârstă de şase ani, care a locuit şi ea o perioadă la Fundaţia „Bread of Life”.

Acum două luni, mama ei a retras-o. Administratorul Centrului de zi din Broşteni, Gabriel Cazan, ne-a spus că mama fetei a luat-o pe micuţă acasă pentru a avea grijă de ceilalţi doi frăţiori, un băiat – Sebastian, de trei ani, şi o fetiţă Maria – Bianca – de patru luni.

Departe de şcoală

Cele două camere în care locuiesc cinci suflete nu au curent electric, nu au canalizare, nici apă. Sunt zile în care mama copiilor pleacă la „privat” după alimente şi îi lasă pe copii singuri în casă.

Larisa şi-ar dori să meargă în fiecare zi la grădiniţă, pentru că este înscrisă la grupa mare, dar are de parcurs circa 3 kilometri până în Broşteni, ceea ce este prea mult pentru un copil atât de mic. Sunt zile în care tatăl ei o duce cu bicicleta la grădiniţă, dar de multe ori nu are timp, pentru că trebuie să meargă cu noaptea-n cap la muncă în pădure.

Primăria Broşteni cunoaşte acest caz şi a încercat să îi ajute, într-un fel, pe aceşti oameni.

În primul rând, a ajutat-o pe Doina să îşi schimbe buletinul şi să îşi treacă domiciliul în Holdiţa, pentru a putea beneficia de ajutor social. În acest fel, veniturile lunare ale acestei familii sunt compuse din alocaţia de două milioane de lei vechi pentru copii, ajutorul social de două milioane şi jumătate de lei vechi şi ce mai câştigă bărbatul din munca prin sat.

„Eu le cumpăr şi haine şi mâncare copiilor mei. Doar că stăm aici, la capătul lumii. N-avem apă, toaletă, mergem la pădure pentru necesităţi şi stăm cu copiii la lampă. Sâmbăta mai mergem la o cunoştinţă, un domn singur, ne mai uităm la televizor. Dacă ne-ar da şi nouă o locuinţă socială în centru, ne-ar fi mai uşor cu copiii”, ne-a povestit mama copilaşilor, pe care am găsit-o chiar în casa bărbatului care îi „găzduieşte” sâmbăta.

Din Tecuci, la Holdiţa

În Holdiţa, părerile despre această familie sunt împărţite. Unii ne-au spus că femeia este mai uşuratică, „prietenoasă” cu toată lumea şi mai trage şi la măsea. Alţii ne-au spus că cei trei copii trebuie ajutaţi neapărat, pentru că oricând pot să fie acoperiţi de ruine.

„Pe cei mai mari, care sunt deja la şcoală, îi ajută Fundaţia „Bread of Life” şi colegii de clasă. Părinţii celorlalţi copii au adunat bani şi le-au făcut uniforme, îi ajută la lecţii, le este mai uşor, dar cei trei care stau cu părinţii sunt vai de capul lor...”, ne-a spus altă femeie din Broşteni.

Cele două camere în care am intrat, însoţiţi de părinţii copiilor şi de reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, erau curate, dar neîncălzite. Explicaţia a fost că nu au fost acasă în ultimele două zile.

Doina Ştefan a venit în Holdiţa acum şase ani, ea fiind din Tecuci. La început, oamenii povestesc că primise porecla de „femeia satului”, din cauza „prietenilor” pe care şi-i schimba frecvent.

După ce l-a cunoscut pe Mihai şi a dat naştere şi celor trei copii, lucrurile par să fi intrat în normal. Femeia spune că vrea să aibă o familie şi „nici în ruptul capului nu-mi dau copiii la Stat”.

„Am făcut copiii ca să-i am cu mine, nu ca să-i dau”, ne-a explicat, pe un ton destul de răspicat, Doina, în vârstă de 34 de ani.

Tot ea ne-a spus că Primăria Broşteni le-a promis o locuinţă socială, în oraşul Broşteni, pe care ei ar urma să o amenajeze. Fundaţia „Bread of Life” şi-a arătat disponibilitatea de a le amenaja acea locuinţă, bineînţeles dacă o vor primi de la Primărie.

Riscă să-şi piardă copiii
Şefa Serviciului de evaluare a situaţiei de risc pentru copil din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, Veronica Măciucă, care ne-a însoţit la Holdiţa, împreună cu Florin Tărnăuceanu, şef serviciu rezidenţial, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, ne-a spus că mama nu poate fi acuzată de neglijenţă, „ea are ataşament pentru copiii, doar că este necăjită şi stă într-o locuinţă nepotrivită”.
„Locuinţa este îngrijită, dar nu prezintă siguranţă. Au nevoie de o altă locuinţă în care să-şi crească copiii. Responsabilitatea cade pe umerii Primăriei Broşteni. Noi o să facem o solicitare scrisă către această instituţie, ei urmând să facă un plan de servicii pentru această familie.
Dacă nu se face nimic în acest sens, noi suntem nevoiţi să facem o sesizare scrisă către Judecătorie, care poate să intervină şi chiar poate să-i oblige pe părinţi să-şi dea copiii la Stat până ce îşi vor schimba locuinţa”, ne-a explicat Veronica Măciucă.
Tot ea ne-a mai spus că în afară de fetiţa de doar patru luni de zile, ceilalţi doi minori, cel de patru ani, respectiv de şase ani pot fi daţi pentru o perioadă în grija Fundaţiei „Bread of Life”, unde sunt şi fraţii lor. Mama minorilor pare a nu fi dispusă să-şi dea copiii la Centrul de zi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Familie izolată într-o fostă colonie minieră.

Comentarii