O nouă viață

Trăim clipele din azi sperând că mâine vor răsări altele pe pielea noastră. Dormim cu gândul ăsta înfipt în inconştient că mâine soarele va aduce în viaţa noastră infimă nu numai lumina lui, ci şi clipe pline de viaţă, de speranţă. Clipe dopate de ceva mai bun, mai strălucitor.

Asta nu se aplică la toţi, ci doar la cei aleşi. Acei omuleţi care încă se bucură atunci când se trezesc în lumea asta, în timp ce omenirea e în moarte clinică.

Dar dacă ziua nu aduce nimic, oricare ar fi acel nimic, bun sau rău. Am putea să-l gustăm şi apoi să-l savurăm cu nebunie în simţiri? Oare acel nimic în ce ne transformă?

Cum ar fi să-ţi propui să-ţi schimbi destinul începând cu lucruri simple, cum ar fi spre exemplu: să îţi ceri iertare în mod public de la toţi cei din jurul tău, să împarţi străinilor fluturaşi împotriva drăceştilor anticoncepţionale, să le trimiţi mesaje de "La mulţi ani" unor străini, să porţi un tricou cu free hugs şi apoi să le îmbrăţişezi inima, să-i priveşti direct în ochi şi să le trimiţi gânduri nobile, să-i oferi o pâine gurii care o cere.

Atunci vibraţia ta se schimbă şi odată cu ea zona ta de convieţuire cu ceilalţi. Te transformi într-o picătură aruncată de bună voie în marea lumii şi unda ta va deschide porţi din ei. 

Alin Constantin CIOINEAG