Oameni fără adăpost

Mai toată lumea visează la briza mângâietoare, aerul sărat, nisipul fin şi şoaptele valurilor care ne mângâie cu tandreţe, trezind de multe ori în noi nostalgia zilelor însorite. Cine merge la mare şi nu priveşte răsăritul soarelui, nisipul ce îţi răsfaţă tălpile, sau muzica valurilor înspumate ?
O să-i respectăm dorinţa lui tanti Aurica de a nu-i dezvălui întreaga identitate… Pe tanti Aurica, cum îi place ei să-i spui, am întâlnit-o dintr-o întâmplare la mare, în staţiunea Costineşti ! O bătrână mică de statură cu faţa senină asemenea cerului, care îţi inspiră iubire şi bunătate.
Dacă ar fi să te gândeşti în ziua de azi la oameni, la bunătatea lor, cu siguranţă ai spune că nu prea mai sunt oameni cu suflet mare. Însă din fericire mai sunt, rari, dar mai sunt !!! Tanti Aurica vine să confirme cele de mai sus. Dacă ajungi să o cunoşti pe ea şi pe soţul ei cu siguranţă ai să începi să priveşti viaţa cu alţi ochi. Respectul şi veselia faţă de toţi cei din jurul lor nu trădează în nici un fel necazurile prin care ei au trecut. Şi poate că sunt greutăţi care se trec uşor, însă pierderea unui copil este o încercare foarte mare, o cumpănă. Aveau trei copii, dintre care o singură fată care a fost diagnosticată cu o boală nemiloasă, care le-a răpit-o la numai o lună de la aflarea veştii teribile.
Poate că alţii şi-ar fi plâns de milă în locul lor, însă tanti Aurica şi soţul ei s-au hotărât să ia în grija lor suflete fără un adăpost, uitaţi parcă de Dumnezeu. Bătrâni uitaţi de lume, pe care nu-i ajută nimeni, copii abandonaţi de rude, fără nici un viitor, oameni care nu mai au nici o şansă în viaţă, singuri. Oameni pe lângă care trecem de multe ori fără să le dăm prea mare importanţă, pe care îi găsim lângă ghena de gunoi, pe lângă biserici sau pe la colţuri cerşind câte un bănuţ. Deşi trecem repede mai departe, fără să ne gândim la ei, uităm de multe ori că şi ei sunt oameni ca şi noi, uităm să privim tristeţea din ochii lor… Ea şi soţul ei, le-au oferit un adăpost deasupra capului, hrană şi ce este mai important, dragostea şi căldura unei familii. O speranţă pentru viitor, o cale spre o viaţă mai bună. Dar iată că Dumnezeu i-a răsplătit faptele bune, căci din păcate sunt puţini aceia care fac astfel de lucruri.
Ascultându-o pe tanti Aurica am înţeles că noi avem foarte multe lucruri care ne pot face fericiţi. Luându-ne cu problemele zilnice, de multe ori uităm ce este mai important şi anume, că cele mai frumoase clipe nu înseamnă să fii în nu ştiu ce colţ exotic al lumii, să ai bani cu nemiluita şi să te scalzi în lux. Ceea ce contează cu adevărat este să îi ai pe cei dragi lângă tine, oriunde ai fi, să te bucuri de ei şi de dragostea şi siguranţă pe care ei ţi-o oferă. O învăţătură de care ar trebui fiecare dintre noi să luam aminte!

Ana Maria MĂRGINEAN