Cătălin MIHULEAC

O foarte ţanţoşă orătanie, care împarte după placul buzunarului dreptatea într-una din ogrăzile de apel ale ţării, l-a măritat săptămâna trecută pe unul dintre feciorii săi. Deşi nu cred că mai este necesar să traduc, totuşi o fac: aşadar, „foarte ţanţoşă orătanie din ograda de apel” înseamnă nimic altceva decât „judecător de la curtea de apel”.

Şi, măritându-şi el feciorul, a decis să se ocupe personal de redactarea listei cu nuntaşi, fiindcă aşa o treabă cu schepsis nu putea fi lăsată la voia inspiraţiei mucosului de mire, ea cerând un mare meşteşug, care se prelinge cu uşurinţă în talent. Cu pixul în mână şi cu picioarele-i cu unghii fine ca de elefant scufundate într-un lighean cu apă polară, răsfoindu-şi carnetele cu notiţe gălbejite de vălătugul anilor, fericitul socru mare a purces la întocmirea pomelnicului cu invitaţi.

Nuntaşii au fost aleşi unul şi unul, adunând toată floarea escrocilor din cinci judeţe, a traficanţilor de droguri şi a celorlalte specii de lotri cu care judecătorul se acuplase prin sălile ogrăzii sale de apel. Desigur, anumiţi distinşi domni infractori - din motive de discreţie, ca să nu-i fotografieze vreun drac de paparaţ - au ales să nu se prezente la chef, fiind în schimb reprezentaţi legal de către intermediarii lor ştiuţi, avocaţii.

E la mintea cocoşului că toată frumoasa adunare a nelegiuiţilor a fost chemată nu atât să dănţuiască şi să se îndoape cu bucate meşterite pentru sisteme digestive placate cu aur, ci să cotizeze la greu cu darul, chintesenţa de fapt a oricărei nunţi româneşti. Unora, trebuie specificat, prea bine nu le-a căzut petrecerea, fiindcă la vremea proceselor lor penale săriseră frumos cu bănuţul la capul domnului jude, pentru a scăpa basma curată din pocinoage de tot felul. De aceea, a sări încă o dată la cap li s-a părut oarecum pleonastic; dar, deoarece în viaţă nu se ştie „never şi jamais” în ce gaură de canal poţi păşi accidental, au oftat şi au pus în plic bancnotele de mulţi euro.

Nunta respectivă a fost, în două cuvinte, foarte reuşită. A doua zi, infractorii nuntaşi şi-au explicat mahmureala, în faţa cunoscuţilor cu care s-au interesectat, prin faptul că „fuseseră prezenţi la o nuntă, întrucât un coleg şi-a căsătorit fiul.”

Distinşii infractori n-au minţit cu nimic.