Gabriel MANȚĂ

Ne găsimîntr-un fel de no man’s land, şi nu numai în fotbal. Tot felul de ştiri şuieră pe deasupra noastră, nici nu mai ştim care-i de bine şi care lansată de inamic. Zvonurile se împrăştie şi ele ca şrapnelele, după care victimele sunt disecate pe viu de tot felul de sanitari de serviciu. Se folosesc arme neconvenţionale, ca Jabulani – racheta de la supermarket. Meciul cu Ucraina s-a vrut foc de baraj şi s-a obţinut foc de artificii. Ne-am retras sau nu până în lumea a treia, cum zice general-junior Lucescu? Suntem ceea ce credem că suntem. Am luptat pe terenul lor şi am pierdut pe erori de tactică. Dacă luptam pe teren neutru, în Insula Şerpilor, le-arătam noi! Deocamdată ne-am retras în munţi, cu ai noştri de data asta. Pregătim lupta la baionetă cu partizanul Pandev, cel care, aflăm de la serviciile de informaţii televizate, face ca taurul când vede roşu, galben şi albastru pe steag!

Pe harta mare a fotbalului, ne pierdem în multitudinea de combatanţi, aflaţi în luptă fiecare cu cine nimereşte. Ăia cu muniţie limitată organizează adevărate ambuscade. Frontul cedează unde nu te aştepţi. Partizanii sârbi nu mai sunt ce erau odată, se lasă căsăpiţi de nişte aborigeni. Iar japonezii ies la înaintare cu tradiţionalul seppuku. Francezii nu mai găsesc înţelegere nici în colonii. Nemţii, tot nemţi, au intrat cu panzerele în unguri şi se pregătesc de invazia Africii, pe urmele şi cu rezultatele lui Rommel. Învăţând din istoria războaielor cu maurii, spaniolii nu se lasă cotropiţi de arabi. Americanii, ca ai noştri la Plevna, întorc soarta bătăliei cu turcii! El comandante Che Maradona îşi izolează trupa de şoc în buncăr. Teoreticienii brazilieni fac practică pe bani grei cu neechipaţii din Zimbabwe. Exerciţii de tragere, din toate poziţiile.

Până la lupta cea mare a mai rămas o săptămână. Hai România! Neutralitatea e ca tăcerea (lui Chivu). De aur.