Gabriel MANȚĂ

Se încheie o ediție de Roland Garros care va rămâne în istorie, foarte probabil, ca ultimul an în care Rafael Nadal a câștigat aici, a 14-a oară, ca Realul în Liga Campionilor! Până la finala în care doar a cules trofeul, Nadal a trebuit să treacă de încleștarea cu Zverev, iar acolo s-a întâmplat ceva care l-a salvat inclusiv de la o victorie! Vreau să spun că un meci în care primul set a durat o oră și jumătate, al doilea la fel, dar cu tie-break de jucat, ar fi putut duce la o victorie istovitoare care să-l macine pe spaniol. Sigur, la cum s-a prezentat Ruud, am putea spune că Rafa bătea și într-un picior, și ținându-se de coaste... Dar accidentarea lui Zverev, cu picior blocat în zgură, cu kilograme multe care s-au prăvălit peste glezna aia, a oprit ceasul la 3 ore. Oricum mai mult decât a durat finala! Ca să nu mai punem la socoteală faptul că Zverev ar fi putut câștiga, așa că acum am fi vorbit despre o premieră, nu despre recorduri. Numai că Zverev ne-a adus aminte de jucătorul care s-a bătut singur în finala aia de US Open, cu Thiem. A avut patru mingi la rând pentru a lovi cu abandon, în loc să joace ”îngrijit”, adică fix ce îi trebuie unui Nadal pus la zid. Păcat că s-a terminat așa, și din punct de vedere uman, și al turneului, căci meciul avea potențial superior sfertului cu Djokovic. Apropo de Djokovic, cum e viața asta de campion care vrea să devină GOAT (cel mai mare/bun din toate timpurile)! Cu un an în urmă, sârbul îl bătea clar pe Nadal la RG, apoi câștiga și Wimbledon, bifând deci primele 3 turnee de GS din sezon, cu un nivel de joc celest, de neatins pentru pământeni. Nu putea rata șansa unei Olimpiade în an impar, numai că de acolo, de la set și break în fața aceluiași Zverev, a început o cădere din care nu s-a oprit nici acum. Pe lângă medalie la Olimpiadă (a ratat-o și pe aia de bronz), a pierdut și US Open (finala cu Medvedev), a forțat regulile la Australian Open și s-a văzut expulzat, iar acum a ieșit în fluierăturile publicului... Așa că Wimbledon-ul care urmează e esențial pentru a mai conta în lupta pentru recordul de trofee de GS. Lipsa lui Medvedev și a lui Zverev îl avantajează (Nadal oricum nu conta pe iarbă, și-a evaluat corect șansele), nivelul e cât de cât regăsit, rămâne doar să evite accidentele de parcurs și să gestioneze corect eventualii veleitari, gen Alcaraz. Fără trofeu acum, pe iarbă, șansele lui Djokovic de a-l mai ajunge pe Nadal se reduc drastic.

Acestea cred că sunt lucrurile de interes, căci n-ai ce să reții dintr-o finală în care învinsul pierde ultimele 11 game-uri sau dintr-un circuit feminin confiscat în așa hal de Swiatek, că singura șansă pentru puțină intrigă e o nouă revenire a lui Barty!