Doru POPOVICI

În 2012, când Marian Drăgulescu se retrăgea din viaţa sportivă în semn de protest pentru că nişte imbecili îl consideraseră prea bătrân (avea, dacă nu greşesc, 32 de ani atunci) pentru a mai participa la Olimpiada de la Londra, i-am regretat decizia, chiar dacă la Olimpiada precedentă, din 2008, îl înjurasem pentru niscai ratări. Cred că orice om întreg la cap a considerat gloriosul capitol Drăgulescu închis definitiv, exceptând săritura inventată de el şi care va rămâne, probabil etern, în istoria gimnasticii. Ei bine, iată că la distanţă de 3 ani, bătrânul Drăgulescu revine împotriva legilor sportului şi chiar ale firii, şi nu numai că obţine cea mai bună performanţă românească la Mondiale, dar se mai şi califică (deocamdată singurul gimnast român, cu tot cu fete!) la Olimpiada de la anul!!!... unde, nu-i aşa?, va fi doar cu 4 ani mai în vârstă decât atunci când era "prea bătrân". Iar ca bonus, mai inventează încă o săritură care-i va purta numele în tabelele de sărituri, asta ca să nu mai spunem şi că singurul care l-a depăşit, răpindu-i aurul, a efectuat în concurs tocmai... săritura Drăgulescu, prima, aia veche, că pe asta nouă încă nu o ştia nimeni. Nu cred că există cuvinte pentru a elogia cât se cuvine această uriaşă realizare a unui enorm sportiv, după părerea mea candidat unic la titlul de "sportivul român numărul 1 al anului 2015". O realizare cam de acelaşi calibru aparţine şi domnişoarei Radwanska, senzaţională câştigătoare a Mastersului, de la care aproape îşi luase adio după ce începuse cu două înfrângeri! N-am pierdut nici un meci de-al ei şi pot să spun că atâta ambiţie şi tenacitate n-am mai văzut decât, poate, la Drăgulescu. Prin comparaţie cu aceşti veritabili sportivi, vine un maimuţoi de la Steaua, care se crede chiar campioană, şi, după ce ne oferă încă o mostră de non-fotbal cum doar la ea şi la el mai văzusem, cam de vreo 3 luni încoace, meci de meci, zice: "Păi, şi Chelsea, şi Juventus merg tot foarte prost în campionatele lor"! Să mori tu, maimuţoiule!? Bă, fraiere, ăia şi când joacă foarte prost joacă fotbal, maimuţoiule! Nu bambilici, ba încă şi cu fiţe-n cap, ca voi. Asta-i, de fapt, deosebirea fundamentală dintre sportivi şi farsori: ăia trag şi fac, iar uneori, c-aşa-i în sport, mai şi pierd, ştilalţi doar zic. Bazaconii.