Doru POPOVICI

Aşa cum mi se întâmplă de multă vreme încoace, şi bănuiesc că nu numai mie, după ce am spurcat-o pe Halep în toate felurile, m-am instalat în faţa televizorului încă de la primul ei meci, cu speranţa că va da marea lovitură. Într-un anume fel, chiar a dat-o, întrucât a demontat-o pe Pennetta cam în acelaşi fel în care şi asta o demolase pe ea la Flushing Meadow. Sau cum tot Halep o distrusese şi pe Serena anul trecut, tot pe vremea asta... Numai că Serena avea totul sub control, fapt dovedit chiar în finala Mastersului, când Halep nici n-a suflat. Ei bine, după momentul de graţie de la debut, evident că m-am instalat plin de speranţă şi la cel de-al doilea meci, imaginându-mi că dacă nu acum, atunci când? Mai ales că Şarapova nu rupsese gura târgului la debut. Însă ceea ce am văzut alaltăieri doar mi-a confirmat ceea ce ştiam dintotdeauna: că dacă ar juca de mii de ori cu Şarapova, fix de tot atâtea ori Halep ar lua bătaie. Culmea e că în aceste prime două meciuri Simona a jucat mai bine decât a făcut-o vreodată în acest an. Ba, dacă mă gândesc bine, absolut niciodată nu am văzut-o jucând atât de bine două meciuri la rând. În plus, şi cu adversare de cea mai bună calitate. Ceea ce aduce încă o confirmare, anume că Şarapova aparţine altei ierarhii decât cea a pământenilor jucători de tenis. Dovada, faptul că pe ea n-o poate bate în condiţii normale decât Serena, tot extraterestră şi ea. Azi e o primă zi decisivă. Dacă s-ar păstra calitate în joc a tuturor celor implicate, atunci Şarapova trebuie să câştige cu 2-0 contra Flaviei Pennetta, iar Simona să câştige tot aşa meciul cu Radwanska, oricum eliminată. Iar continuarea logică ar fi ca finala să le regăsească faţă în faţă tot pe Halep şi Şarapova. Moment în care iar aştept să se petreacă ... neaşteptatul. Dacă nu acum, atunci când? Când o să rămână gravidă Şarapova, precum Serena? Mulţam fain, n-ar mai avea nici un haz.