Gabriel MANȚĂ

S-ar putea crede că m-am lecuit de pronosticuri după ce am dat-o în bară, ca şi tricolorii (de două ori!) la meciul cu Finlanda. Ei bine, nu. Dacă succesele aduc succese, hai să vedem dacă (semi)eşecul are un asemenea tupeu încât să se duplice: vreau şi cred într-o victorie la două goluri în Faroe! Atenţie, nu una la un gol, ca la meciul tur, în care ne-a stat inima în ultimele minute. Mai am o intuiţie şi în ce priveşte meciul Ungariei în Grecia, dar ar fi ruşinos să ne calificăm fără victorie în acest ultim meci din această grupă bizară, în care echipa provenită din prima urnă ocupă ultimul loc, cu înfrângeri pe linie (la zero!) pe teren propriu! Ar fi strigător la cerul Olimpului să se termine aşa campania asta pentru greci, foşti campioni continentali. Plus că nici ungurii nu sunt de speriat, ne amintim ce-au păţit la precedentele calificări, când aveau meci decisiv în deplasare, 1-8 cu Olanda. Păstrez proporţiile, aşa că măcar un egal reuşit de „Syriza” nu mi se pare un capăt de ţară. Însă, repet, adevărata problemă e la noi. De la jumătatea campaniei tot spun că suntem ca şi calificaţi, numai că această suită neverosimilă de zero-uri ne-a împins în ceasul al doisprezecelea. Dar totul e bine dacă se termină cu bine.

Odată cu tragerea liniei şi la aceste preliminarii, sper să salut, pe lângă calificarea în premieră a Islandei, şi pe cea a Albaniei, asta dacă va fi bătut în Armenia. De altfel, duminica de 11 octombrie ne-a răsfăţat şi cu alte evenimente sportive de prim plan, pe lângă ultimul meci al „stejarilor” la Mondiale, împotriva Italiei, a mai fost şi finala turneului de tenis de la Beijing, dintre Djokovic şi Nadal. Pe aceastea sunt în măsură să le şi consemnez. La rugby, previzibil, nu s-a mai repetat minunea din meciul cu Canada, dar măcar am reuşit de data asta trei eseuri (!), în timp ce la tenis Djokovic a învins sec, 6-2, 6-2. Aparte, dacă în ceea ce-l priveşte pe Nadal ne-am obişnuit cu vestitele-i ticuri, ce spuneţi de ritualul transformeurului galez Dan Biggar?!