Gabriel MANȚĂ

Am văzut, în fine, şi cum arată minifotbalul în varianta profesionistă de peste ocean. Odată cu prima competiţie mondială, s-a dus şi mitul naţionalei noastre invincibile, învingătoare la toate campionatele europene organizate până acum. La americani, minifotbalul pare un amalgam de sporturi. Se joacă precum la hochei, cu mantinela, doar că nu şi prin spatele porţii, care e încastrată. Meciul e împărţit în patru sferturi, ca la baschet, doar că de 15 minute fiecare. Timpul curge ca la handbal, cronometrul fiind oprit doar la solicitarea arbitrilor. Firesc, selecţionata noastră nu s-a adaptat la aceste condiţii, ea nereuşind să învingă nici un adversar de pe continentul american. Astfel, în grupă s-a administrat Indiei un 21-0 (ce-or fi căutat băieţii ăia acolo?!), am luat bătaie de la Mexic cu 7-3 şi am învins Germania cu 7-2. Ne-am calificat în sferturi de pe locul secund şi am avansat în semifinale fără joc, deoarece canadienii n-au reuşit să ajungă în timp util la meci! Mai bine, nu păreau deloc novici, terminând grupa după Brazilia, dar înaintea Rusiei şi Serbiei. În semifinală am întâlnit echipa gazdă, SUA, ai noştri pierzând fără drept de apel, tot cu 7-3, după ce am fost conduşi cu 6-0 până cu vreo 7 minute înainte de final. Scuza noastră a fost că am jucat împotriva unor profesionişti, dar şi tricolorii sunt amatori mascaţi, cam ca fotbaliştii din comunism. Mai degrabă americanii şi mexicanii ştiu să exploateze jocul cu mantinela, şutând nu o dată intenţionat pe lângă poartă, dar în aşa fel încât mingea să ricoşeze în centrul careului, acolo unde apărea prompt un coechipier care dădea din prima. Dar poate că astfel se salvează spectacolul, golurile fiind multe, nu ca la Europenele noastre, care se câştigă cu meschina medie de un gol pe meci! Ca dovadă, şi în cealaltă semifinală s-au dat tot 10 goluri, Mexic-Brazilia 5-5, cu prima trecând mai departe la lovituri de departajare. Deci tot răul spre bine, ai noştri ar trebui să joace finala mică împotriva Braziliei, o partidă cu semnificaţie, despre care vor avea mereu ce povesti, indiferent de rezultat.