Vine o vreme

Lucian Bute nu a pierdut meciul cu Pascal alaltăieri, ci încă de la sfârşitul măcelului din partida cu Froch. Aş zice chiar că duminică a scăpat ieftin, fiindcă adversarul său e clar că nu are forţă în lovituri. Ori că Bute are o rezistenţă deosebită, deoarece la cât a încasat preţ de 11 reprize, la sfârşit arăta încă binişor. Este foarte clar că pentru el ideea de deţinător al vreunei centuri de campion mondial nu mai are suport. Apogeul carierei sale e tot mai îndepărtat în timp. Sigur că mai poate boxa un an, doi, chiar mai mulţi, dar locul lui în clasamentul mondial (actualmente 7) va fi tot mai la vale în ierarhie. E greu de presupus că ar putea, precum calul lui Harap Alb, să înghită o găleată de jăratec, să necheze de 3 ori şi să-i ia la rând pe ăia 5 din faţa lui până să dea iarăşi peste Pascal. Ar putea, eventual, să mai câştige un meci, două, dar la vârsta lui fiecare nouă apariţie în ring înseamnă riscuri în creştere geometrică de la un meci la altul. Dincolo de demolarea psihică pe care i-a produs-o Froch, e clar că Bute nu are nici forţa de lovire necesară categoriei superioare la care boxează acum. De aici, concluzia că, şi dacă ar continua, nu i-ar rămâne decât să încerce aceeaşi „scrimă”, strict defensivă, în speranţa că adversari îi vor fi unii care să intre în jocul lui şi pe care în final să-i bată la puncte. O concluzie logică ar fi că pentru Bute a cam sosit vremea retragerii. S-ar putea însă ca Interbox-ul, cu care are contract, să-l oblige să mai boxeze. N-avem de unde şti. Să dea Domnul să se poată retrage înainte de a ajunge în posturi cu adevărat jenante. Vine nu numai în box momentul declinului. Iată, se poate şi în fotbal. Nu la oricine, ci la ditamai Barcelona. Să n-o poată bate pe Levante!? E clar că şi acolo s-a trecut de vârful performanţei, ceea ce e firesc după atâţia ani de supremaţie. Se vede o lehamite în joc, o apatie pe care acum un an sau patru n-o avea nici unul dintre jucători. Iar faptul că n-au bătut-o nici pe Levante cred că se poate lega de absenţa din „echipa anului” dată de FIFA a tuturor jucătorilor Barcelonei. Păi dacă nici Messi, Neymar ori Iniesta nu-s cei mai buni pe posturile lor, atunci ce altceva poţi să spui decât că vine o vreme...?