Doru POPOVICI

Da. Îl cred pe Naşu’ când spune că Iancu a vrut să dea vreo două milioane de euroi şpagă (din care doar 500.000 arbitrilor, ceea ce mi se pare o chestie de un curaj nebun, mai ales după ce se umpluseră pârnăile cu ei: păi cum, după ce s-a dovedit cu acest prilej că e o meserie cu grad ridicat de risc – ca la mineri, cosmonauţi, traficanţi de droguri -, să vrei tu, Iancule, ca pentru numai juma’ de milion să-ţi bage „cavalerii dreptăţii” titlul în buzunar!?) pentru ca de vreo două decenii, de când Naşu şi banda au încălecat fotbalul românesc, nici o şpagă nu se-nvârte fără ca bandiţii de la vârf să ştie şi, evident, să-şi ia partea. Chiar partea leului, deşi în acest caz concret ar trebui umblat puţin la zicală, în limitele permise de manualul de Zoologie: partea măgarului, a porcului, a maimuţei. Dar de crezut îl cred. Îl cred şi pe Iancu, ba încă mai abitir (şi nu doar fiindcă rimează cu „hai, sictir!”) când vorbeşte de banda mafiotă de la vârful LPF şi FRF şi care a încercat, cu succes, după cum se vede, să-l distrugă, cu tot cu echipă. În fond, dacă nu le-a ieşit chestia prin intermediul lui Zambon, erau datori să încerce ei înşişi să-l belească pe Jambon (că altfel cum l-ai putea porecli pe Iancu?!). Iar operaţiunea este doar o consecinţă a tentativei de mituire cu doar 2 milioane: păi asta-i valoare lor, două nenorocite de milioane, când numai Corleone, singur-singurel, şi-a tras vreo 6 doar din drepturile de televiziune a meciurilor!? Îl cred şi pe Argăseală, omul lui Becali, care zice că ştia de intenţia de mituire, ba chiar mai mult decât prin oricare altul, sau decât pe toţi la un loc: păi dacă un arbitru, ieşit în deplină libertate din arbitraj (minune dumnezeiască!) nu s-o pricepe la şpăgi, atunci cine să se mai priceapă!?... Că tot veni vorba: cum aş putea să nu-l cred pe însuşi Gigi Becali când vorbeşte despre şpăgile lui Corleone, când el îşi plimba geamantanele doldora de şpagă la vedere? Cum la fel de mult îl cred şi pe Corleone care zice că are dovezi (ba şi martori, inclusiv el însuşi!) asupra şpăgilor deversate de Becali în nenumărate rânduri. Ceva totuşi nu cred: ei bine, nu cred că vreodată, în ţara asta prost făcută, se va învrednici vreun procuror să-i înhaţe pe toţi borfaşii ăştia, chit că toate cele pomenite în acest articol reprezintă nişte autodenunţuri fără fisură. Oare în Turcia, Italia, Grecia, Olanda, cine i-o fi arestat pe borfaşii din fotbal? Ori poate că acolo n-or fi procurori, ci altceva?