Gabriel MANȚĂ

O altă duminică, o altă finală Nadal-Djokovic. E bine că deocamdată nu a devenit plictisitor. Federer nu i-a încurcat deloc pe cei doi, fiind scos înainte de semifinală de francezul Gasquet, acesta fiind eliminat la rândul lui de Nadal. În privinţa elveţianului, rămâne valabil ce scriam la precedentul turneu, cel de la Madrid: focus pe Wimbledon! De data asta, la Roma, cel care a încercat să încurce socotelile celor doi lideri de facto a fost scoţianul Murray. Acesta l-a adus pe Djokovic în imediata vecinătate a înfrângerii, care ar fi fost prima din acest an. A servit pentru meci în setul decisiv, dar a făcut dublă greşeală când mai avea două puncte până la victorie! Djokovic a mulţumit şi l-a întors, ducând setul în tie-break, care n-a avut istoric: 7-2 pentru sârb! Extrem de labil scoţianul, dacă nu-şi rezolvă cumva această problemă un trofeu de Grand Slam ar putea rămâne un miraj. Când citiţi aceste rânduri ştiţi deja dacă seria lui Djokovic a continuat. Chiar dacă mă îndoiesc de faptul că Nadal ar putea fi învins a doua oară pe praf roşu într-un timp atât de scurt, Djokovic are toate motivele de a rămâne concentrat, abia după ce va ajunge numărul unu şi-şi va împlini un vis va veni o relaxare firească. Căci impresia mea este că ţelul sârbului este de a ajunge lider, nu de a se menţine. Ar fi un efort supraomenesc, concentrarea aceasta care-l menţine la acest nivel al jocului n-are cum să nu-l uzeze. Turneul de la Roland Garros este pentru Djokovic ca un pom plin de roade, nu trebuie decât să ajungă în fazele superioare şi distanţa faţă de Nadal tot se va micşora, date fiind punctele pe care trebuie să şi le apere acesta. Nu mai vorbim dacă ar mai şi câştiga turneul francez. Dar mai este mult până departe. Şi despre fotbal numai de bine, dar ca despre morţi. O bucurie cam platonică pentru rapidişti, iar la vârf scandalurile previzibile, mai ales că îşi bagă nasu’ şi TAS-u’, rimă involuntară.