Lucian AVRAMESCU

Poză Franks – Boc. Primul are faţă de chiabur internaţional, plin, niţel buhăit, văduv la capitolul mişcare în aer liber. Al doilea e un chiabur autohton. Cu o statură mai pirpirie, ceea ce indică o genetică austeră, cu anii dintâi de viaţă în privaţiuni şi o forţă ambiţioasă de recuperare mai târziu, când a avut acces la ciolan. Între marele rotofei şi micul rotofei are loc un dialog pe care poza nu-l rosteşte şi nu ni-l divulgă. Poza rămâne mută. Asta nu înseamnă că ziariştii nu pot afla, „pe surse”, ce-au pălăvrăgit cei doi. O sursă e chiar Boc, politician excesiv de guraliv, care cred că vorbeşte şi în somn, dacă nu i se bagă un somnifer în gură, să tacă măcar peste noapte. În urma discuţiilor cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional a rezultat, zice premierul român, că suntem pe drumul cel bun. Reforma trebuie continuată. Au! Au, au, au! Aoleu măiculiţă, zicea o vecină din satul meu când îi murea o curcă, singura de altfel pe care o avea, sau bărbatul, oficial tot una bucată soţ. Aici nu bag însă mâna în foc că femeia era atât de disperată, având - ceea ce ştia tot satul - o rezervă de cadre masculine peste gard. Aşadar reforma trebuie continuată. Aşa va fi, având în vedere că declaraţia premierului era întărită de FMI şi fusese deja pusă în erecţie la televizor, cu câteva zile mai înainte, de stăpânul din Deal. Ce să te mai îndoieşti?!

De ce am zis au? Păi cum de ce? Curca, deja moartă, a mai murit o dată. Ce e reforma în viziunea Băsescu-Boc-FMI care „trebuie continuată”? Şomaj, să zicem. Numărul şomerilor, conform noului acord pritocit zilele astea, va mai creşte cu câteva zeci de mii. Au fost măturate de suflul reformist spitalele de campanie, de front, unele datând din vremea lui Carol I, risipite în zonele izolatelor noastre sate şi cătune. Au dispărut câteva mii de şcoli „nerentabile” (probabil şcoala din satul Ipoteşti ar fi fost considerată nerentabilă dacă în vremea lui Eminescu ar fi guvernat Băsescu). Ei bine, nu-i destulă reformă aici. Vor mai fi pedepsite, pesemne, şi altele, prin condamnarea la radere de pe suprafaţa pământului. Salariile doctorilor (cei care au mai cutezat să rămână în ţara de baştină) par cam măricele, ca şi cele ale profesorilor. Mai e loc de tăiat dacă suntem bărbaţi politici şi înţelegem spiritul şi litera reformei. S-au scumpit alimentele? Să se mai scumpească pe atât. Cât plăteşte întreţinerea la bloc un pensionar cu două odăi semidecomandate sau despărţite printr-o debara? Două milioane şi jumătate de lei vechi! Slabă reformă, anemică rău de tot, ruşinos de indecisă. Trebuie tăiat în carne vie, îşi vor fi spus, în poza mută dar gălăgioasă, cei doi, Franks, pionierul mondial al reformei, şi cel autohton, Boc, reprezentantul tatălui ceresc, Băsescu, pe pământ. Aşa se va ajunge ca întreţinerea la un apartament de două camere să coste între 9 şi 10 milioane de lei vechi pe lună în iarna următoare, salvând ruşinea de a „scoate din sistem” doar o mică parte din pensionari în iarna care pare că s-a încheiat. Murind mai mulţi sau toţi în iarna viitoare se rezolvă reformist chestiunea fondului de pensii din care doamna Boagiu va croşeta şosele (pe hârtie, fireşte, fiindcă banii vor merge tot unde trebuie), iar doamna Udrea poşete. Domnul Băsescu, vile pentru fiicele sale, la Paris, să zicem, iar domnul Videanu, case de vacanţă la Monaco. Copiii lui Prigoană se vor da cu alte avioane, mai performante, pe cer, fiindcă alea luate anul trecut s-au învechit moral, iar Roberta, fosta miss, va putea cumpăra integral judeţul Prahova, cu vila în care vine din când în când Băsescu (era să zic, Doamne fereşte, Ceauşescu), cu tot.

Da, Boc are dreptate. Suntem pe drumul cel bun. În comparaţie cu ce e şi începe să fie în România, drumul spre cimitir, cel pe care ne mână Băsescu-Boc-FMI, pare a fi într-adevăr cel bun. Drumul salvator! Amin!