Gabriel MANȚĂ

În principiu, avancronica unui eveniment sportiv este mai pretenţioasă decât cronica. Dar zilele în care sunt responsabil de rubrică sunt prea ofertante pentru a nu aborda subiectul din ambele perspective. Aşadar, avancronica primei manşe a semifinalei din Liga Campionilor dintre Real şi Barcelona… În primul rând, cei doi coach vor încerca să se surprindă iarăşi prin distribuţia primului unsprezece şi/sau prin aşezare. Oricât de bine i-ar fi ieşit lui Mourinho în finala Cupei Regelui cu Ronaldo unic atacant, o continuare pe aceeaşi linie ar fi sortită eşecului. Aşa că, în opinia mea, va miza iarăşi pe un atacant veritabil. Şi acesta nu va fi Adebayor, căci strategia tot pe ideea de contraatac va fi construită (nu ştiu de ce, am senzaţia că Mourinho ar semna de pe acum pentru un 0-0!). Ar rămâne unul dintre Benzema şi Higuian. Eu aş merge pe ultimul. Pare mai riscant, dar elementul surpriză ar fi mai mare. E mai puţin probabil ca Guardiola să fi insistat pe meciurile Realului de acum câteva luni, cu argentinianul în formaţie.

Dincolo, problemele Barcelonei sunt pe faza defensivă. Aici nu împărtăşesc părerea majorităţii pentru felul în care Guardiola va rezolva flancul stâng, acolo unde a rămas complet descoperit. Dacă forţarea lui Puyol este clară pentru toată lumea, fiind unul dintre meciurile-clou ale sezonului, poziţionarea lui în stânga nu mi se pare viabilă. Ar fi o improvizaţie care, coroborată cu păstrarea lui Mascherano în centru, ar duce la un cumul de improvizaţii, sinucidere curată într-o confruntare cu un tehnician de teapa lui Mou. Mai degrabă îl văd pe Puyol la locul său, urmând ca singurul artificiu să fie pentru partea stângă. Aceasta ar putea fi rezolvată printr-o asumare a ofensivei, printr-un modul elastic, 3-5-2. Deci trei fundaşi centrali, Puyol-Pique-Milito sau poate tot Mascherano. În dreapta, acoperirea bandei n-ar fi o problemă pentru un jucător ca Dani Alves, în timp ce dincolo nu îl văd pe Iniesta capabil de acelaşi lucru. Mai degrabă împins spre interior, pentru o mai bună conlucrare cu Xavi şi Messi. Şi atunci cum rămâne cu partea stângă? L-aş vedea aici pe Afellay. De-o fi asta, de-o fi alta, ce-o fi scris şi pentru ei... vom afla azi. Să înceapă reprezentaţia!

P.S. Ţin să consemnez un rezultat pe care îl aşteptam şi care, înfăptuindu-se, mi-a mers la inimă. Mă refer la scorul de 3-1 cu care Feyenoord foarte probabil le-a pus pe butuci celor de la PSV speranţele la titlu. Este blestemul acelui 10-0 din tur, când „electroniştii” au ţinut neapărat să şteargă pe jos cu nişte umbre ale unor adversari de tradiţie. Nişte umbre care au redevenit fiinţe.